Ultima zi de iulie, da’ parcă văd că nu s-au terminat zilele de cuptor.

Muzica este o chestie subiectivă și a vorbi despre muzică este extrem de greu. Ca și cu specia aia de DJ care pune ce-i place ei, speciei (moartea pasiunii). Ca șefu’ de orchestră a unei case de operă din Cluj care-mi zice că fiul său, după ce își încheie cele 5 ore pe zi de studiu la pian ascultă „cea mai proastă invenție din ultimii ani: dubstep”. Ca și cum m-aș apuca acuma să vă zic de superba, splendida și minunata formație germană Pyogenesis, care-mi place mie la nebunie și despre care cred că este una dintre cele mai underrated trupe din istorie, pionieri ai gothic metalului, una dintre primele (dacă nu chiar prima) care a combinat vocea agresivă cu cea „curată” (și le-a și ieșit). N-are rost. Dacă vreți să știți despre ce-i vorba, ascultați-i. Dacă nu, ignorați-i.

1992: Ignis Creatio

1994: Waves of Erotasia EP

1994: Sweet X-Rated Nothings

1995: Twinaleblood

1997: Unpop

1998: Mono … Or Will It Ever Be the Way It Used to Be

2002: She Makes Me Wish I Had a Gun

Concert la București în cadrul festivalului November to Dismember Metal Fest (28-30 noiembrie 2014).

Piesa pe care o ascultăm azi e „Undead”, track ce deschide capodopera „Twinaleblood”.

Sper să vă cadă bine. Dați mai departe. Un weekend splendid!