Culori şi fraze

liyibingmediation

Din reveriile domnului R.

de Mihai Ursachi

 

Când singuraticul domn R. a ajuns

din întâmplare în chiar apropierea

domnişoarei sensibile N., el i-a spus:

„mă bucur că existaţi, domnişoară”.

La tăcerea mirată şi indignată a ei, a răspuns:

„aţi fi putut, mă gândesc, să nu existaţi”.

Dar imediat, încercând să repare greşeala, a spus,

şi de altfel aceasta-i era şi convingerea fermă

(pe care acum regreta s-o fi pus la-ndoială)

„vă felicit pentru faptul că existaţi, domnişoară”.

Înţelegând (prea târziu) că întrecuse măsura

şi devenise cam cordial, se corectă, cum urmează:

„vreau să spun, propriu-zis, că de fapt

mă felicit pe mine pentru faptul că existaţi”.

Abia acum domnul R. săvârşise o gafă enormă.

Cât ai clipi, înţelese că ultima-i frază

era de un echivoc scandalos, cu subsoluri hibride

şi intenţiuni refulate, ba chiar

de o vanitate absurdă (ca şi cum domnişoara

i-ar datora cât de cât existenţa),

că din aceasta reiese un fel autarhic

şi solipsist de a fi, în sfârşit, se făcuse ridicul.

Schimbându-şi cu totul dicţiunea, domnul R. deveni analitic:

„adică, voiam să constat că sunteţi o persoană sensibilă”.

Formula aceasta avea, evident, un cusur:

cuvântul „persoană” strecura nu ştiu ce aluziv, ca şi cum,

domnul R. fiind o persoană, domnişoaara la fel, prin aceasta

o comunitate ar exista între ei,

un soi de frăţie, de apartenenţă

la aceeaşi familie.

„Mai bine zis, am constatat cu plăcere obiectul sensibil”.

Şi după o pauză, în care roşi:

„Vreau să zic o idee sensibilă, sau, oricum,

posibilitatea unei atare idei, sau

bănuiala (în fond destul de obscură) despre putinţa,

în general, a ideii că în principiu

se poate admite că dacă

existenţa e genul suprem şi inexistenţa

există, atunci inexistenţa e existenţă, deci

nu există şi, în consecinţă…”

Aici domnişoara sensibilă N., din pricina

ciudatei purtări a ciudatului domn, deveni

în uşoara-nceţoşare a serii aşa disparentă,

încât domnul R. a conchis: „Doamne, iată că iarăşi vorbesc

singur pe stradă, probabil că iarăşi

am uitat să iau picăturile”.

 

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”

alcătuită de Mihai Rădulescu

sursa text: http://www.cerculpoetilor.net/Din-reveriile-domnului-R_Mihai-Ursachi.html

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress