sursa Facebook
Spre deosebire de alte revival-uri la care am asistat atât de des în ultimul timp, treaba cu Rodion G.A. e diferită, pentru că lumea nu îl ascultă din nostalgie sau „la mişto”. Îl ascultă pentru că pur şi simplu e bun în ceea ce face, te încântă atât muzica cât şi povestea din spatele ei şi reuşeşte să îţi trezească curiozitatea. Această caracteristică este destul de rar întâlnită la trupele româneşti, colectivul Future Nuggets din care fac parte și Steaua de Mare, fiind una din excepții. Deși nu sunt genul de persoană care se bucură când o gimnastă româncă câştigă o medalie sau echipa naţională de fotbal s-a calificat la vreun campionat, Rodion parcă a trezit în mine un strop de patriotism când am citit review-uri ale unor publicaţii străine precum The Quietus sau când am aflat că va participa la Festivalul CTM de la Berlin. Așteptam, așadar, cu nerăbdare live-set-ul artistului care deși este deseori numit pionier al muzicii electronice sau new-wave din România, preferă să stea departe de label-uri și termeni. El numeşte glitch-urile „chiţcăieli” şi nu crede că poate fi încadrat într-un anume gen muzical.
Nu am ajuns de la început la eveniment, dar am apucat să prind și o mostră de Baba Dochia, care şi-a aruncat toate cele 12 layere și au reușit foarte bine să încălzească publicul cu ele. Sosirea domnului Roșca pe scenă a dat naștere unui val de încântare în rândul publicului și m-a determinat să îmi ocup, strategic, locul în primul rând. Eram pregătită pentru riff-uri îndrăznețe și jongleriile ce știam că vor urma. Trecerile de la sunete alterte și futuriste perfecte pentru soundtrack-ul unui film SF la sunete chill și romantice au fost cât de poate de firești, Rodion fiind un maestru în îmbinarea contrastelor. Muzica lui sună și brut și șlefuit, în același timp. Carismatic și autentic, acesta înlătura liniștea ce se instala în timpul schimbării benzilor de magnetofon cu comentarii savuroase. De exemplu, ne-a mărturisit că una din piese a fost compusă când era îndrăgostit de o fată și a anunțat cu toată seriozitatea titlul alteia (Diaree).
La un moment dat, ni s-a spus că urmează câteva piese fără versuri, şi apoi câteva cu, iar eu din frica mea tot mai accentuată că muzica cu versuri o sa dispară de pe faţa pământului, am strigat „Vrem cu versuri!”. S-a ajuns și la piese cu versuri, emblematica Stele și lumini (Blue Monday–ul celor de la Rodion G.A., dacă tot sunt la modă astfel de comparații) făcându-ne să ne dezlănțuim în ultimul hal. Ştiam că am o tendinţă de a mă entuziasma prea tare la concertele artiştilor care îmi plac, dar de data asta m-am surprins şi pe mine când la sfârșitul ei, m-am urcat pe scena şi l-am pupat pe Rodion, nu înainte de a-i cere permisiunea. Ghidați synth-urile de pe Cântec fulger ne-am continuat dansul haiducesc, iar Imagini din vis a facilitat pătrunderea în subconștientul lui Rodion.
Aș fi vrut ca setul lui Rodion Roșca să continue toată seara, dar nu a fost cazul, așa că m-am mulțumit cu niște poze, și câteva cuvinte schimbate cu domnul Rodion. După mulțumiri reciproce, am aflat că face colecție de afișe cu evenimentele la care participă, că urmează alte concerte unde o să bage ceva piese noi și am hotărât să mai păstrăm legătura pe Internet.
Sorry, comments are closed for this post.