Drept la replică din partea Eco-Rom Ambalaje

deseuri eco rom

[Notă (Adi Dohotaru): Eco-Rom Ambalaje a solicitat un drept la replică pornind de la premisa falsă că articolul Tupeu, minciună, fraudă în Orașul Reciclării publicat în fanzina slicker „nu include și un punct de vedere al companiei Eco-Rom Ambalaje”. Cu toate acestea, sunt citate de câteva ori declarații din comunicatul Eco-Rom Ambalaje trimis însă nu de asociație, ci de Primăria Cluj-Napoca.

Cum din nefericire multe publicații mainstream au renunțat la dreptul la replică, deși este mai profi și mai deontologic ca această rubrică să existe, mai ales că în spațiul on-line se pot publica mai multe info. decât în edițiile tipărite, vom posta reacția Eco-Rom Ambalaje introdusă de o notă explicativă.

În eseul cercetării SPAREX, Performative Anthropology. Towards The Pata Rât Ghetto din Studia Sociologica, am arătat la pagina 209 statisticile UE (Eurostat 2013) ce indică faptul că în 2011 în România s-a reciclat 1% din deșeuri față de cifra medie de aprox. 25% din UE care crește la 40% dacă e luat în considerare compostul. De aceea, am precizat în articolul meu că datele Eco-Rom Ambalaje, printre ai cărei membri fondatori se numără Coca-Cola, Ursus, Pepsi, Heineken și alte multinaționale, „trebuie privite cu o suspiciune maximă” din moment ce arată că asociația își asumă că a îndeplinit peste două treimi din obligațiile de reciclare a ambalajelor din România.

Statisticile UE infirmă pretenția Eco-Rom Ambalaje de respectare a standardelor în domeniu, chiar dacă asociația arată că nu există un sistem unic de raportare. Apoi, declarația unui fost insider ca Raul Pop dintr-un articol aparținând Roxanei Bucată pe care l-am citat în postarea mea (articol premiat la un concurs de jurnalism) devoalează cum este eludată legea și fabricate statistici inexistente. De aceea, garanțiile asociațiilor de producători de deșeuri trebuie privite cu neîncredere: „producătorii nu au cum să nu își îndeplinească responsabilitățile de reciclare a deșeurilor de ambalaje – aceste obligații sunt constant monitorizate, iar neîndeplinirea lor este penalizată conform legii în vigoare”.

Articolul meu arată că simpla existență a ghetoului Pata Rât și a muncii în condiții toxice demonstrează că marile multinaționale producătoare de deșeuri și autoritățile, care nu îi verifică pe poluatori, nu își îndeplinesc obligațiile de reciclare și, mai important, de recuperare a produselor lansate pe piață (de ce nu sticle ușor de recuperat în loc de plastic reciclat?). Faptul că atât la Pata Rât, cât în alte ghetourile pe care le-am studiat ca activist și cercetător din Baia Mare, Miercurea Ciuc, Târgu Mureș, Călărași, Ploiești etc. sunt mii de oameni și la nivel național poate sute de mii de oameni care fac munca umilă și informală de colectare selectivă în locul companiilor și statului infirmă afirmația că „populația nu a fost constrânsă să suporte costurile îndeplinirii obligațiilor de reciclare a deșeurilor de ambalaje”.

În introducere se face referire că dreptul la replică aduce o „viziune de ansamblu” și informații mai complexe cu privire la reciclare. Dar mă tem că articolul ratează o viziune de ansamblu pentru că într-o economie dezvoltată sustenabil și cât mai echilibrat în raport cu ciclurile naturii, pur și simplu nu ar mai exista deșeuri. Este a doua lege a ecologiei formulată de biologul Barry Commoner în cartea Cercul care se închide și care spune: „Totul trebuie să ducă undeva”. Propoziția e „o formulare mai liberă a unei legi fundamentale din fizică și anume că materia este indestructibilă”: „În toate sistemele naturale, ceea ce excretează un organism ca deșeuri este folosit de altul ca hrană”. Urmând aceste legi de dezvoltare eco-nomică rata de recuperare a deșeurilor ar trebui să tindă spre 100%.

Apoi, este iresponsabil ca Primăria Cluj care a dus la Pata Rât prin evacuări forțate din Cluj și împrejurimi jumătate din populația ghetoului a fost premiată datorită invocării unui argument de tip cantitativ: „22 materiale apărute în presa locală”. Dar ce audiență aveau acele materiale media? Poate că un singur produs mediatic difuzat, de exemplu, la emisiunea „România, te iubesc”, ar fi fost mai important decât cele 22 de copy paste-uri pe care le operează adesea jurnaliștii care nu sunt finanțați de patronii media pentru investigații. Apoi, cum au fost realizate acele materiale media din punct de vedere calitativ? Au presupus eforturi de înțelegere a reciclării și dacă da atunci s-a înțeles că principala responsabilitate pentru reciclare aparține marilor companii? Dacă este așa, de ce când facem referire la reciclare problema responsabilității este pusă în termenii vagi ai mentalităților colective (retrograde și balcanice am putea infera) ori ai conștientizării individuale și nu se pune chestiunea responsabilizării în termeni structurali ai unei lumi care elimină costurile de mediu, dar și sociale, ai unei economii presupus post-industriale?

Să îmi fie scuzat didacticismul, dar economia și ecologia au aceeași etimologie grecească, amintind de (a)casă. De aceea, nu pot să nu mă întreb ce gospodărie planetară își permite să se sufoce în ultimele două secole de industrializare în excrementele și deșeurile propriului corp social? Înțeleg că nu vreți să fiți asociați cu Pata Rât, să departajați competiția de acest ghetou, dar atrăgeam atenția asupra zonei doar pentru că e un simptom al unei economii deficitare în care mecanismele și probabilistica cererii și ofertei exclude atât costurile sociale și de mediu de care nu vrea să se ocupe nimeni în mod serios cât și posibilitatea unei dezvoltări eco alternative, adică utopia unei lumi fără gunoaie. Această alternativă este pe termen lung singura reală. În rest, avem tupeu și minciună din partea primăriei să participe la concursuri și să fie premiată pentru comunicarea colectării selective când aceasta e făcută de facto de oameni din Pata Rât care au defectul de a comunica prost din cauza unei munci îndobitocitoare care nu le-a dezvoltat „abilitățile de comunicare”. În rest, avem fraudă și corupție din partea unui sistem al economiei politice capitaliste, căci nu există economie separată de politică, ce își externalizează costurile către societate. Cine nu are urechi să audă, poate să facă PR în continuare și să continuăm în aceeași tăcere comunicativă asurzitoare.]

REPLICA PRIMITĂ LA REDACȚIE:

Buna ziua,

Vă scriu în legătura cu articolul “Tupeu, minciună, fraudă în Orașul Reciclării” care, din pacate, nu include și un punct de vedere al companiei Eco-Rom Ambalaje, deși se fac afirmații la adresa companiei, a serviciilor acesteia și la adresa campaniei “Orașul Reciclării”.

Astfel, vă rog să găsiți, mai jos, o serie de informații și explicații care sperăm să fie de interes pentru dumneavoastră și să le ofere cititorilor site-ului slicker.ro o informare completă și o viziune de ansamblu asupra noastră și a competiției “Orașul Reciclării”. De asemenea, doresc să vă asigur de întreaga noastră disponibilitate de a vă oferi, oricând aveți nevoie, date și informații despre sistemul de colectare separată a deșeurilor de ambalaje pe care îl dezvoltăm.

Cu mulțumiri,

Ruxandra POPESCU
Account Executive Eco-Rom

 

Referitor la articolul intitulat “Tupeu, minciună, fraudă în Orașul Reciclării”, publicat în data de 4 februarie 2014 pe site-ul www.slicker.ro dorim sa aducem în atenția dumneavoastră o serie de informații și explicații pentru clarificarea acuzațiilor aduse organizației Eco-Rom Ambalaje și proiectului nostru – competiția “Orașul Reciclării”.

 

Iată, mai jos, câteva informații despre cine suntem ce facem și care este implicarea noastră în sistemul de colectare separată în România:

 

Eco-Rom Ambalaje este cea mai importantă organizaţie de preluare de la agenţii economici a obligaţiei de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje. Mai exact, orice companie care pune pe piață produse ambalate este obligată, prin lege, să demonstreze că este responsabilă față de deșeurile generate, respectiv, să demonstreze că reciclează o parte din acestea (conform țintelor impuse de Uniunea Europeană în acest sens. De exemplu, pentru anul trecut, obligația de valorificare a atins pragul de 60% reciclare din totalul ambalajelor puse pe piață). Organizația noastră nu este orientată spre profit – toți banii care vin de la aceste companii sunt direcționați către sistemul de colectare și reciclare a deșeurilor de ambalaje. Suntem o companie care are la bază un sistem preluat din toate celelalte țări europene, iar misiunea noastră este în interesul public: protejarea mediului înconjurător prin respectarea angajamentelor privind atingerea obiectivelor de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje. În prezent, doar organizația noastră îndeplinește 71,5% din obligația de reciclare a României pentru deșeurile de ambalaje (conform Agenției Națonale pentru Protecția Mediului, 2011).

 

Mai jos vă rugăm să găsiți o serie de explicații punctuale la mențiunile din articolul dumneavoastră:

 

Toate datele transmise în proiectul “Orașul Reciclării” sunt reale și se bazează pe situația din teren a serviciului de colectare separată a deșeurilor de ambalaje pus la dispoziție populației. Pentru noi este foarte important ce se întâmplă cu separarea deșeurilor la sursa de generare, care este eficiența infrastructurii de colectare separată (containerele colorate, saci), astfel încât deșeul de ambalaj să nu ajungă pe groapă. Iar toate proiectele noastre, inclusiv compeția “Orașul Reciclării”, urmăresc aceste aspecte.

 

  • În articol ați precizat următoarele lucruri:

,,Clujul candidează acum la titlul de Orașul Reciclării 2014. Asta în condițiile în care anul trecut orașul Cluj-Napoca a câștigat premiul de excelență la categoria „Trâmbițare” din cadrul aceluiași concurs organizat de Eco-Rom Ambalaje. Categoria „Trâmbițare” presupune, potrivit unui comunicat al primăriei din Cluj în parteneriat cu Eco-Rom, că s-a implicat „cel mai mult în comunicarea proiectului către populație (…) În limbajul de PR al primăriei, „Trâmbițarea” înseamnă că s-a mușamalizat faptul că la Cluj s-a format cel mai mare ghetou din jurul unei rampe de gunoi din România și poate din Europa, cu o populație care fluctuează între 1.500-2.000 de oameni, majoritatea romi.”

Programul-competiție “Orașul Reciclării” are trei criterii de evaluare: cantități (cantități de deșeuri de ambalaje colectate separat), calitatea serviciului (este vorba de aspecte operationale privind accesul populației la punctul de colectare, curățenia containerelor colorate etc) și informarea populației să separe deșeurile. Toate acestea reprezintă premizele separării deșeurilor la sursa de generare și evitarea depozitării deșeurilor reciclabile pe gropile de gunoi.

Pentru criteriul de informare am luat în calcul numărul de articole de presă despre competiție care au apărut în fiecare din localitățile înscrise în proiect prin care populația este îndrumată să separe deșeurile.  Municipiul Cluj Napoca a fost unul dintre cele 5 municipii care s-au evidențiat la acest capitol cu 22 materiale apărute în presa locală.

 

  • De asemenea, ați precizat că: ,Acești oameni fac munca de colectare selectivă, în detrimentul autorităților și multinaționalelor, care își ocolesc responsabilitățile de colectare, impuse de autoritățile europene pe principiul devenit lege în UE: „Poluatorul plătește”.

Cum vă spuneam și la început, producătorii nu au cum să nu își îndeplinească responsabilitățile de reciclare a deșeurilor de ambalaje – aceste obligații sunt constant monitorizate, iar neîndeplinirea lor este penalizată conform legii în vigoare. Îndeplinirea lor este rolul nostru și vă asigurăm că acest lucru se întâmplă.

De exemplu, Eco-Rom Ambalaje, prin producătorii pentru care realizează obligațiile de reciclare, s-a implicat în Cluj încă din anul 2007, punând la dispoziția populației 414 containere colorate pentru separarea deșeurilor și realizând campanii de informare și educare despre separarea deșeurilor în vederea reciclării (atât pentru populație, cât și în școli). Scopul nostru este ca aceste cantități colectate separat la sursă să crească an de an. Dar acest lucru nu se poate fără implicarea autorității locale, a operatorului de salubritate și fără un sistem coercitiv pentru cei care nu doresc să separe sau să crească performanța sistemului (populație, autorități, operatori de salubritate) – așa cum este și sistemul coercitiv și aplicabil existent pentru producătorii naționali și multinaționali activi în România.

 

  • Alte mențiuni realizate de dumneavoastră fac referire la situația de la Pata Rât:

„La Pata Rât ce fac oamenii în rampă este o muncă importantă pentru Cluj, din păcate în condiții mizerabile când ei ar putea fi implicați altfel. În situația dată, ar putea fi angajați în lanțul de colectare de la populație. Nu e normal să ajungă în situația de a lucra în rampă”

 

Suntem total de acord cu dumneavoastră – organizația noastră este adepta colectării deșeurilor reciclabile la sursa de generare (la populație) și nu de pe groapă. De aceea sprijinim continuu colectarea separată, așa cum am menționat și mai sus.

 

  • În plus, vorbiți despre o organizare sustenabilă care „presupune colectarea selectivă a deșeurilor din blocurile și casele clujenilor, fără departajarea prea largă în fracție umedă și fracție uscată la care țările vestice au renunțat cu decenii în urmă. Apoi, deșeurile trebuiau duse direct la centre de reciclare, nu într-o rampă, oricât de „modernizată” ar fi fost prezentată opiniei publice ca fiind noua rampă construită tot în apropierea Pata Râtului.”

Referitor la acest aspect, noua lege a Salubrizării impune colectarea pe 4 fracții, pentru că Directiva Europeană Cadru Deșeuri și, respectiv, transpunerea ei în legislația din România impune acest lucru. Desigur, amendamentele românesti pentru două fluxuri nu sunt fezabile nici în accepțiunea Eco-Rom Ambalaje. Chiar și înainte de lege, organizația noastră a implementat sistemul de colectare separată pe 4 fracții cu scopul de a ajuta autoritățile să implementeze un serviciu corect, conform normelor europene.

Eco-Rom Ambalaje este, practic, pionierul sistemului de colectare separată în România – l-am demarat în 2005, iar în prezent 9 milioane de locuitori au acces la sistemul format din cca. 18.000 de containere și saci colorați de colectare separată pentru zonele cu case.

  • Tot în acest articol discutați despre un sistem unic de raportare: „Cum raportările de colectare ale asociațiilor marilor producători sunt fictive și nu au nici o legătură cu cotele negociate cu guvernul sau la nivelul UE, evaziunea fiscală atinge miliarde de euro, după cum sugerează și Raul Pop care este preşedintele Ecoteca, un ONG care se ocupă de advocacy în domeniul managementului deşeurilor. Raul Pop a lucrat câțiva ani într-o asociație ce prelua obligațiile de reciclare ale producătorilor.  Motivul pentru care nu există o evaluare clară e legată de „lipsa unui sistem unic de raportare” din cauza administrațiilor indolente și corupte care nu verifică operatorii privați.”

Îndeplinirea obligațiilor ce revin producătorilor și, ulterior, organizațiilor de transfer de responsabilitate cum este Eco-Rom Ambalaje se realizează pe baza documentelor contabile. Toate documentele se supun legislației în vigoare, sunt controlabile și amendabile – iar amenzile sunt foarte mari precum și pagube reputaționale cu impact asupra afacerilor.

Fiecare companie, fie că este producător sau colector de deșeuri, își asumă răspunderea cantităților raportate. La fel este și cazul organizațiilor de transfer de responsabilitate. Vorbind strict în cazul nostru, vă asigurăm că toate cantitățile declarate către autoritățile de mediu sunt transparente, corecte și publice, fiind prezentate în raporatele noastre anuale comunicate pe canalele Eco-Rom Ambalaje și către oricine le solicită.

Raportările privind deșeurile se fac pe fluxuri de deșeuri pentru că așa sunt obligațiile legale către Uniunea Europeană. Întrucât agenția Eurostat și Agenția Europeană de Mediu a început de 3-4 ani să ceară și alte tipuri de date, s-au creat confuzii în rândul publicului și al presei cu privire la aceste raportări. Cert este că, în cazul ambalajelor, raportarea la nivel național o puteți accesa pe site-ul ANPM și ea este cea care este trimisă și către Uniunea Europeană.

Din informațiile noastre, în prezent se lucrează la organizarea unui sistem unic de de raportare la nivelul ANPM care să integreze toate tipurile de deșeuri.

  • Revenind la competiția noastră, precizați următoarele:

„Primăriile vor participa în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2014 la o competiție ce vizează următoarele aspecte: „cel al calității serviciilor de colectare separată a deșeurilor de ambalaje, al celor mai bune „muniții” de conștientizare și mobilizare a populației pentru a separa deșeurile și, în final, al celor mai mari cantități de deșeuri de ambalaje colectate”. Limbajul este construit ca și cum ar fi o problemă cu publicul consumator care este necivilizat și balcanic, pe când principala responsabilitate este a companiilor și a asociațiilor de producători care îi reprezintă și care eludează legea. Motivul constă în menținerea ratei de profit la un nivel cât mai ridicat, costurile sociale și ecologice fiind externalizate populației.”

Ne pare sincer rău că informațiile transmise în cadrul competiției “Orașul Reciclării” au fost interpretate cu posibile conotații negative la adresa populației. Suntem conștienți că o parte din populație separă deșeurile. Criteriul de informare și educare a publicului, esențial în această competiție, este și trebuie evaluat continuu. Din pacate, nu toate persoanele care au acces la serviciul respectiv separă deșeurile, motivele fiind inclusiv comoditatea sau lipsa de importanță acordată deșeurilor și mediului.

În cazul Eco-Rom Ambalaje și al companiilor membre ale sistemului nostru nu se poate spune că se eludează legea, din contră: companiile se supun acesteia și plătesc pentru realizarea obligațiilor de reciclare ce le revin. Mai mult decât atât, membrii Eco-Rom Ambalaje plătesc din anul 2005 și pentru un sistem de colectare separată pentru populație care înseamnă infrastructură – containere, saci, plata serviciilor de sortare, transport către reciclator și campanii de informare.

Aceste costuri nu au fost externalizate populației pentru că ar fi fost mult prea mari să le suportăm noi, cetățenii, direct sau indirect prin taxe. Prin sistemul creat din 2005 pentru deșeurile de ambalaje, țara noastră și, implicit, noi, românii, nu am luat nicio amendă pentru nerespectarea Directivelor europene din dimeniu și, cum spuneam, populația nu a fost constrânsă să suporte costurile îndeplinirii obligațiilor de reciclare a deșeurilor de ambalaje.

  • În plus, ați menționat că ,,datele umflate furnizate de Eco Rom Ambalaje, în comunicatul remis presei prin Primăria Cluj-Napoca trebuie privite cu o suspiciune maximă. ,,Continuăm și anul acesta bătălia simbolică între primării pentru titlul de <Orașul Reciclării 2014> cu și mai multe municipii înrolate în această luptă comună în vederea dezvoltării sistemului de colectare separată. Chiar dacă România a atins, prin aportul substanțial al producătorilor de bunuri ambalate, obiectivul prevăzut de legislația europeană de reciclare a 60% din deșeurile de ambalaje puse pe piață, în practică, la nivel operațional, sistemele locale de gestiune a deșeurilor încă sunt în construcție. Eco-Rom Ambalaje investește anual 35% din aportul membrilor săi în parteneriatul cu autoritățile locale, iar rezultatul este unul important – peste 450 de acorduri încheiate cu autorități administrative și un nivel de participare al populației cu 40% mai mare față de acum 4-5 ani. Mulțumim celor care ni s-au alăturat programului <Orașul Reciclării> și le dorim ca principale arme și muniții folosite în luptă să fie aceleași pe care și noi le folosim, respectiv: eficiența, performanța și transparența.” a declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje, organizație a producătorilor, care până acum a investit doar 22 milioane lei la finalul anului 2012 în infrastructura de colectare”

Va rugăm să ne comunicati care sunt datele eronate sau “umflate” și vom reveni cu toate precizările necesare, detaliate. Între timp, vă putem pune la dispoziție toate informațiile pentru argumentarea cifrelor precizate mai sus:

–           35% reprezintă costurile cu investițiile în containere, saci, bonificația oferită salubriștilor și campaniile de comunicare din anul 2012, raportate la cifra de afaceri/aportul producătorilor (cum vă spuneam, Eco-Rom Ambalaje reinvestește tot profitul în activitățile sale, nu este orientată spre profit).

–           Nivelul de participare este din sondajele anuale realizate la nivel național, singurul instrument de evaluarea a percepției populației pe care îl avem în acest moment, nu cunoaștem altul în România. Cei 40% reprezintă diferența între sondajul realizat în 2008 și cel din 2013.

–           Cele 22 milioane lei reprezintă investiția cumulată în containere și saci din 2007 până în 2012. Eco-Rom Ambalaje este singura organizație de profil care a realizat acest nivel de investiții în infrastructura de colectare separată, la nivel național.

  • La finalul articolului, precizați că „În cazul în care primăria dorește cu adevărat să obțină acest premiu, ar trebui să îl ofere oamenilor din Pata Rât, care ne apropie de media UE de colectare selectivă. Spre aceștia trebuie îndreptată atenția și asupra condițiilor inumane în care au fost folosiți să muncească și să trăiască. Problema „de conștientizare și mobilizare a populației” nu este cea fabricată atent, în termenii responsabilizării individuale a consumului și selectării, ci a gândirii unui sistem economic îndeajuns de echitabil care reușește să își ia în calcul așa numitele externalități din afara pieței, costurile sociale și de mediu, în cazul Pata Râtului, munca oamenilor în condiții toxice.”

Suntem de acord că ceea ce se întamplă la Pata Rât de ani de zile nu este abordarea corectă în gestiunea locală a deșeurilor. Dar credem că trebuie să departajăm competiția Orașul Reciclării” de problematica Pata Rât, chiar dacă există o legătură de context între cele două. În fond, dacă toți clujenii ar colecta separat toate deșeurile de ambalaje generate, aceste deșeuri nu s-ar mai găsi pe groapă, ar putea ajunge direct la reciclare.

FacebookGoogle+Twitter

4 răspuns la Drept la replică din partea Eco-Rom Ambalaje

  1. Dacă îmi puneţi la bloc containere selective, colectez selectiv. Dacă nu, colectez selectiv doar când am chef/timp. Până la containerele selective de la colţul străzii e prea mult de mers, iar cineva care n-are vreme să-şi cumpere de mâncare de la aprozarul din proximitatea lor, nu va colecta selectiv, ci va arunca deşeurile adunate special pentu colectare selectivă la containerul de „gunoi la grămadă”. Oraşul reciclării my ass. Oraşul reciclării e Pata Rât, nu Clujul.

  2. Doho, sticlele îs grele. O sticlă de o juma are în jur de 3-400g, adică 60-80% din conţinutul ei. La transport nu mai iese socoteala. Să admitem că bagi într-un camion de 20 de tone 18.75k sticle, asta fără lăzi şi paleţi, camionul având 5 tone. În aceleaşi condiţii ai putea băgă 27k badoage dacă ţi permite volumul. Dacă nu-ţi permite, capul tractor consumă mai puţin combustibil = profit pentru producător. Deci lasă-mă cu sticlele, aia e fiţă de „beau numa bere la sticlă”. Dacă ar fi la badog sau la PET aş bea dinaia că e tot un drac dacă-i ţinută la rece. Sticla e uşor de reciclat doar dacă n-o topeşti şi o reumpli cu conţinut aşa cum făceau comuniştii. Aluminiul trebuie topit. PET-uri la faci granule şi după aia poliester, deşi dacă nu poartă lumea haine din fibre sintetice tot gunoi ajung. Se poate face şi combistibil din ele dar e prea scump.

    Raportările sunt nereale. Ca şi agent economic poţi să raportezi oricât că nu te verifică nimeni dec\t dac[ e;ti chiar prost şi raportezi chestii atât de aberante încât bat la ochi. Noi refoloseam o parte din ambalajele nedeteriorate pentru că nu aveam în ce să ambalăm produse livrate prin curierat. De exemplu voia cineva 5 produse care veneau într-o cutie de 20. Trebuia să le ambalăm pentru că erau fragile şi se deteriorau altfel. Restul ambalajelor ajungeau majoritatea la client sau pe foc. Am avut un client care cumpăra marfă paletată pe care o redistribuia şi din cauză că rămânea cu paleţi pe care ar fi primit exact 1 leu dacă i-ar fi returnat, a preferat să folosească paleţii la încălzire (îi crăpa şi-i băga pe foc într-un cazan pe lemne). Dacă alegi cu cuiele din cenuşă rămâi şi cu fier vechi :).

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress