[For Romanian and Hungarian version please scroll down]

A project by VLAD IEPURE

Curator: Attila Tordai-S.

Opening on Tuesday, 28th of January, 6 p.m.

This title stands as an exclamation mark to the chapter we’ve reached in Romanian democracy.

The main subject of this project is the humble sunflower seed. A plant that in the western culture is seen as another cereal but not in Romania or Balkans and a few other subcultures (South America and Africa). The sunflower seed, in western countries, it’s usually meet in the market as a seed without the shell, part of your morning cereal or combined with dried fruits, as a healthy diet recommendation. In Romania you will usually find this seed in stores almost always with a shell, as a snack.

This marks an essential difference. While in western cultures it is part of a nutritional health advice speech, in Romania it is seen one of the cheapest snack you can get. The folk call them „agricultural candy”(=”bomboane agricole” in Romanian) and people eat them a lot. So they are the people’s snacks, a most accessible product; but this seeds weren’t always seen as a product, at least not in the capitalist marketing way.

The main byproduct of the sunflower is the seed. From which can be produced edible oil, halva, shell-less seeds, sweets or bio-diesel. All of which need manufacturing process; but if used directly as a seed it does not need any other process.

Before 1989 in Romania, products most of the time, had one type of each food or commodity, because the state was managing the supply of goods. Although they would make a national product with a unique brand the sunflower seed being a cereal was dismissed from this, and left as it is

This simple breakfast cereal landed in the hands of many in the form of paper-cones filled with sunflower seeds. You could get them between other types of food in local markets, or at street corners or on the streets from old women, poor people or just directly from friends and relatives from the countryside. Even when the seeds were wrapped in cones, the paper that was used, usually, was from newspapers or books; thus having nothing to do with its content. This was not a product, was just a simple cereal in paper packet.
When the revolution came, the seeds continued to be sold this way, but in the last few year this habit has been lost.

With time, because of the quantities that were being consumed and the debris leftovers on stadiums, streets, parks; new regulations and laws were set in place. Now this seed, that is a nourishment, is being regulated in similar ways as alcohol or tobacco sometimes.

After 25 years of democracy in Romania, this sunflower seed is perceived as a product and not a plant. On the existing market tens of companies are selling this seeds, constructing for each product a marketable identity.

The title of the project „Children should be supervised when consuming this product” appears as a warning on most of the packages, also revealing some of the regulation that are in place.

The project tries to shed light on this transition between non-product and product. This sunflower seed being one of the last wild commodity (Vlad Iepure).

The exhibition can be visited in the period 28 January- 12 February 2014, from Monday till Friday between 3-6 pm.
–––––––––––––––––––
tranzit.ro/Cluj prezintă:
Un proiect de VLAD IEPURE

Curator : Attila Tordai–S.

Vernisaj : marți, 28 ianuarie 2014, ora 18:00

Titlul stă ca un semn de exclamare la capitolul la care am ajuns în democrația românească.

Subiectul principal al acestui proiect este sămânța umilei flori a soarelui, o plantă care în cultura occidentală este văzută ca o altă cereală, însă nu în România sau în Balcani și în alte câteva subculturi (America de Sud și Africa). Sămânța de floarea soarelui în țările occidentale se întâlnește de obicei pe piață ca sămânță fără coajă, ca parte a cerealelor noastre de dimineață sau în combinație cu fructe uscate, ca recomandare pentru o dietă sănătoasă. În România veți întâlni de obicei această sămânță în magazine, aproape întotdeauna cu coajă, ca gustare.

Acest fapt subliniază o diferență esențială: în timp ce în culturile occidentale ea este parte a unei recomandări dintr-un discurs despre o nutriție sănătoasă, în România este văzută ca fiind cea mai ieftină gustare pe care o poți obține. În popor e numită „bomboană agricolă” și e consumată mult, reprezentând o gustare obișnuită, un produs dintre cele mai accesibile; dar aceste semințe nu a fost văzute întotdeauna ca un produs, cel puțin nu ca în viziunea marketing-ului capitalist.

Principalul produs secundar al florii-soarelui este sămânța, din care se poate produce ulei comestibil, halva, semințe fără coajă, dulciuri sau (combustibil) biodiesel. Toate aceste produse necesită procese de fabricație, dar în cazul în care sunt folosite în mod direct ca semințe, nu necesită niciu un alt proces.

Înainte de 1989, în România, în general, produsele dispuneau de un singur tip din fiecare aliment sau marfă, deoarece statul gestiona furnizarea de bunuri. Deși voiau să facă un produs național cu o marcă unică, floarea-soarelui fiind o cereală, a fost scoasă din acest proiect și lăsată așa cum este.

Această cereală simplă a aterizat în mâinile multora sub formă de conuri de hârtie umplute cu semințe de floare soarelui. O găseai printre alte tipuri de mâncare în piețele locale sau la colțuri de stradă sau pe străzi la femei bătrâne, oameni săraci sau pur și simplu o primeai de la prieteni și rude de la țară. Chiar și când sămânța era împachetată în conuri, hârtia folosită era, de obicei, din ziare sau cărți și, prin urmare, nu avea nicio legătură cu conținutul. Acesta nu era un produs, era o simplă cereală într-un pachet din hârtie. După revoluție semințele au fost vândute în continuare în acest mod, dar în ultimii câțiva ani acest obicei s-a pierdut.

Cu timpul, din cauza cantităților consumate și a resturilor lăsate în urmă pe stadioane, străzi, parcuri, au fost stabilite noi reguli. Acum, pentru această sămânță care este un aliment, există uneori reglementări similare celor existente pentru consumul de alcool sau tutun.
După 25 de ani de democrație în România, această sămânță de floarea-soarelui este percepută ca produs, nu ca și plantă. Pe piața există zeci de firme care vând aceste semințe, construind pentru fiecare produs o identitate de piață.

Titlul proiectului “Copiii trebuie supravegheați când consumă acest produs” apare ca avertisment pe majoritatea pachetelor, dezvăluind astfel și o parte a reglementărilor stabilite.

Proiectul încearcă să facă lumină în această tranziție între non-produs și produs, această sămânță de floarea-soarelui fiind una dintre ultimele bunuri nereglementate.(Vlad Iepure)

Expoziţia poate fi vizitată în perioada 28 ianuarie – 12 februarie 2014, de luni până vineri între orele 15:00 – 18:00.
–––––––––––––––––––
tranzit.ro/ Kolozsvár bemutatja
VLAD IEPURE

Gyermekek csak felnőtt felügyelet mellett fogyaszthatják ezt a terméket

című kiállítását

kurátor: Tordai-S. Attila

Megnyitó: 2014. január 28.
18:00 óra

A kiállítás címe felkiáltójelként áll abban a fejezetben, ahol a romániai demokrácia tart.

A projekt fő témája a szerény napraforgómag. Egy növény, amelyre a nyugati kultúrákban úgy tekintenek, mint egy másik gabonára, azonban Romániában vagy a Balkánban és néhány szubkultúrában (Dél-Amerikában és Afrikában) nem. A nyugati országokban a napraforgómag héj nélküli magként jelenik meg a piacon, a reggeli gabonapehely részeként vagy szárított gyümölccsel keverve, mint egészséges táplálék. Romániában az üzletekben majdnem mindig héjjal árulják, harapnivalóként.

Ez egy lényeges különbség jele. Miközben a nyugati kultúrákban a mag bekerül az egészséges táplálkozási tanácsadók beszédeibe, Romániában a legolcsóbb harapnivalóként tartják számon. Az emberek „mezőgazdasági cukorkának” nevezik (románul „bomboane agricole”), és nagyon sokat esznek belőle. Tehát a nép harapnivalója, a legkönnyebben hozzáférhető termék; de ezt a magot nem tekintették mindig terméknek, vagy legalábbis nem abban az értelemben, amelyben a kapitalista piac teszi.

A napraforgó fő mellékterméke a mag. Amelyből étolajat, halvát, héj nélküli magot, édességeket és biodízelt lehet előállítani. Mindegyik esetében gyártási folyamatra van szükség, de ha közvetlenül magként használják, akkor semmilyen más folyamat nem szükséges.

1989 előtt Romániában a kor legtöbb terméke egyetlen élelmiszerből vagy árucikkből állt, mert a termékértékesítést az állam irányította. Bár létrehoztak egy nemzeti terméket, egyedülálló márkával, a napraforgómagot, mivel gabona, kihagyták ebből, és úgy maradt, ahogy volt.

Ez az egyszerű gabona napraforgómaggal töltött papírkúp formájában került sokak kezébe. Be lehetett szerezni a helyi piacokon más típusú élelmiszerek között, utcasarkokon vagy az utcán öreg nőktől, szegény emberektől vagy közvetlenül a vidéki barátoktól vagy rokonoktól. Akkor is, amikor a magok kúpokba voltak csomagolva, a használt papír általában újságokból és könyvekből származott, tehát a tartalmához nem volt semmi köze. Ez nem termék volt, hanem csak egy egyszerű gabona papírcsomagolásban.

Amikor jött a forradalom, a magokat ugyanígy árulták, de az elmúlt években ez a szokás elveszett.

Idővel, a fogyasztott mennyiségek és a stadionokon, az utcán, a parkokban hagyott szemét miatt; új szabályozások és törvények születtek. Most ezt a magot, vagyis ezt a táplálékot néha az alkoholhoz és a dohányhoz hasonló módon szabályozzák.
25 év demokrácia után Romániában a napraforgómagot termékként fogják fel, és nem növényként. A meglévő piacon több tíz vállalat értékesíti, minden egyes terméknek eladható identitást építve.

A projekt címe, „Gyermekek csak felnőtt felügyelet mellett fogyaszthatják ezt a terméket,” figyelmeztetésként jelenik meg a legtöbb csomagon, felfedve ugyanakkor néhány érvényes szabályozást.

A projekt a termék és a nem termék közötti átmenetet igyekszik megvilágítani. A napraforgómag az egyik utolsó vad árucikk. (Vlad Iepure)

A kiállítás 2014. január 28. – február 12. között látogatható, hétfő-pénteken 15:00-18:00 óra között.