Andrzej Wajda face o cronică a genezei Solidarității, arătând „la cald” cum această mișcare sindicală cuprinzând aproape o treime din populația Poloniei nu e o provocare subversivă stârnită de CIA și nici „un mic grup de extremiști”, ci consecința logică a numeroaselor revolte ale clasei muncitoare din Polonia de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Wajda a realizat filmul profitând de efemera relaxare a cenzurii comuniste în scurtul interval de timp dintre înființarea sindicatului Solidaritatea în august 1980 și interzicerea sa în decembrie 1981. Guvernul polonez a înțeles repede caracterul subversiv al filmului, interzicându-l imediat și încercând – în van – să retragă filmul din cursa pentru Oscar.

Filmul a câștigat premiul Palme d’Or în 1981 la Festivalul de film de la Cannes și o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.