Nu ești suficient de hipster dacă n-ai în limbajul curent cuvinte gen „gen”, „shoegaze”, „post rock”, „neo-psychedelia” și consacratul „dream pop”. Mă tot gândesc cam cum ar suna un „dream metal”.

Azi, la mult prea joi-categorisita rubrică „Thursdayrated”, ne întâlnim cu o frumoasă formație americană care propune tot ce am scris mai sus între ghilimele, în afară de „dream pop” și „dream metal”. Trupa se cheamă Bardo Pond și s-a format în anul 1991 la Philadelphia, avându-i în prezent ca membri pe John și Michael Gibbons, Isobel Sollenberger, Clint Takeda și Jason Kourkonis. Fiind adânc marcați de muzica lor psihedelică și mai ales de cauzele din care produc această muzică, acești temerari muzicieni sunt în permanență angrenați în diverse proiecte colaterale de nișă, cum ar fi Alasehir, Alumbrados, Hash Jar Tempo, LSD Pond (colaborare între Bardo Pond și trupa japoneză LSD March), Baikal și încă vreo 5.

Materiale lansate între 1995 și 2013: 9 albume de studio, 8 EP-uri, 3 compilații și 7 volume de jam sessions. Personal, muzica lor mă relaxează, creându-mi o stare de melancolie condimentată cu nectar și venin. După caz.

Vă invit să ascultăm piesa „Dragonfly (Lying on the Floor)”, apărută ca single în 1994 (!) și înregistrată live în studiourile Woodshop Films Philadelphia prin 2009.

Sper să vă cadă bine. Dați mai departe. Un weekend splendid!