Câteva constatări după ultimul comunicat SOS despre participarea la Crosul Companiilor: chiar dacă jurnaliștii au intenții bune și promovează campania pentru un parc cât mai mare, sprijinul e uneori o formă simplă de copy paste după comunicat. De pildă, din greșeală s-a scris data de 19 septembrie pentru crosul de duminică, 22 septembrie, și toate publicațiile cu excepția uneia au scris data de 19. Apoi, deși comunicatul făcea referire la o petiție, nicio publicație nu a dat linkul petiției, nu doar pentru că nu apărea linkul în comunicat (și nu se putea da astfel copy paste), ci și pentru că în media adesea nu se dă linkul din temerea că se iese de pe site-ul publicației respective.

Interesant e că am captat atenția Iulius Mall, după cum puteți vedea și aici. Dacă înainte credeam că ar putea fi doar o coincidență, PR-ul Iulius publică un comunicat după fiecare acțiune SOS în care arată cum va fi transformată zona, bineînțeles fără a pomeni de clădirile construite (este a treia sau a patra oară când dau un comunicat în aceeași zi după un anunț SOS). Media publicizează comunicatele pentru că Iulius Mall e un jucător important pe piața de publicitate fără a marca acele anunțuri ca P.

Este foarte important cum gândesc cei care au primit terenuri private în zonă și care sunt, de regulă, speculatori imobiliari, nepoți cu vis de rentier, oameni nedreptățiți de regimul comunist, care acum vor să profite de expansiunea imobiliară în curs de relansare. Din păcate, ei nu apar în articolele media, doar la comentarii pe FB sau în paginile articolelor, puțin enervați de ideea parcului pentru că își dau seama că dacă zona este încadrată ca spațiu verde, ei vor „pierde” banii pe care să îi sperau să îi câștige din investiții imobiliare. Profilurile lor psihologice ar fi mijto de prezentat în reportaje pentru că am ajuns să trăim într-o lume în care interesul privat este pus mult înaintea celui public, iar cel public este gândit adesea ca o sumă de interese private.

E de dezbătut cum astfel de persoane pot fi recompensate pentru pământurile bunicilor sau dacă pe viitor vor putea fi efectiv expropriate, mai ales că trebuie regândit interesul public astfel încât să nu fie doar pentru autostrăzi și marii investitori, ci și pentru investiții care nu sunt ușor de cuantificat în economia capitalistă.

O speculație: e posibil ca în 10-15 ani să vină în RO o nouă expropriere și noi naționalizări dar cu un control public mult mai mare (cu asociații cetățenești care administrează noile bunuri comune), așa cum au făcut Cuza în a doua parte a sec. XIX, regele Ferdinand după Primul Război Mondial și comuniștii după Al Doilea Război Mondial. Se va ajunge la asta din partea claselor politico-economice conducătoare pentru a evita mișcări sociale de anvergură, care le-ar răsturna. Asta se întâmpla, desigur, dacă predicția e corectă și pentru alte țări, pentru a împiedica noi revoluții declanșate din cauza unor inegalități inexistente până atunci într-o proporție atât de mare dintre fostul proletariat devenit precariat din zona serviciilor vs. cei care dirijează fluxurile de capital (finanțe-guvern-industrie etc.).