Review: Nick Cave, the astonishing @ Sziget 2013

Nick-Cave-Sziget-Mohai-Balázs1-639x353

Pe ultima sută de metri am hotărât să nu-mi amân întâlnirea cu Nick Cave and the Bad Seeds și să dau o fugă până la Budapesta. Acolo urma să am parte de un fel de concert din cadrul Push the Sky Away Tour, unul impresionant care m-a lăsat speechless și care mi-a hrănit psihicul pentru următoarea perioadă. Tot acolo am întâlnit un Nick Cave măreț, puternic, auto-actualizat și niște Bad Seeds fără impurități.

Ora 21:30 ne-a găsit în primele rânduri, așteptând venirea lui Nick Cave printre noi, iar așteptarea a încetat odată cu primele acorduri din „We No Who U R”. Atunci au apărut și primii fiori și sentimentul că iau parte la ceva mare. Finalul de la “Jubilee Street” a fost unul în forță și a pus în evidență potențialul instrumentației, în rest mai toată atenția era acaparată de partea vocală, la care se mai adăugau mișcările specifice de dans ale lui Nick Cave.

A urmat o serie de melodii vechi și grele, prima dintre ele fiind “From Her to Eternity”. La auzul versurilor „I wanna tell you about a girl”, în capul meu se alternau imaginile din Wings of Desire avându-l ca protagonist pe Nick Cave tânăr, cu ceea ce trăiam în momentul ăla. Atunci am dat din coate, am călcat lume în picioare ajungând tot eu să sângerez și mi-am făcut loc până la el, întinzând mâna cu disperare ca spre vreun lider spiritual sau vreun salvator a cărui atingere te vindecă de orice boală. Eu m-am vindecat. El avea publicul la picioare și la propriu și la figurat. După clasicele „The Weeping Song”, „Tupelo” și „Deanna” și nebunia creată de acestea, Nick Cave a revenit iar în prezent, la ale lui „Mermaids”, care m-a calmat și sensibilizat, urmând apoi să se așeze la pian și să cânte o „Love Letter”.

Nu de mult m-am gândit că dacă cumva mă voi mărita vreodată, piesa de nuntă va fi cântecul de dragoste perfect, adică „Into My Arms”. Când a început să o cânte m-am ținut în brațe într-o încercare de self-soothing și am ascultat frumoasele versuri despre credințe, îngeri, și iubire, pe la ultima strofă înlocuind, în mintea mea, cuvântul „Love” cu „Nick Cave”. But I belive in Nick Cave. Și cred că el îți poate reda credința în dragoste.

Plăcuta surpriză a venit în momentul în care s-a anunțat titlul următoarei piese‚ „Higgs Boson Blues”. În ultimele zile tot verificam setlist-urile concertelor și preferata mea de pe Push the Sky Away nu prea apărea pe listă. Acum am simțit că face o mică excepție pentru mine. Probabil nu eram singura egocentristă de acolo, căci la un astfel de concert, oricât ar fi de mare, ți se transmite ideea de intimitate și fiecare are impresia că e singur/ singură cu Nick Cave, sau că are loc cel mult un threesome: cu el și persoana iubită.

Pe „electrocutanta” „The Mercy Seat” (piesa pe care din `88 o cântă la toate concertele) intuiam și eu, ca și protagonistul melodiei, apropierea sfârșitulului și începusem să mă resemnez cu ideea că asta a fost tot. Dar a urmat „Stagger Lee”, care are efectul de a scoate badass-ul din oricine și am adoptat eu însămi această atitudine, lăsându-mi agresivul pelvis să mi se miște în voie. Apoi, din păcate, sfârșitul chiar a venit odată cu ultima piesă de pe ultimul album, „Push the Sky Away”. Am împins totuși puțin limitele și i-am readus pe scenă, dar doar pentru o încă o melodie, „We Real Cool”.

Astfel, experiența de la Sziget s-a încheiat, iar eu am simțit nevoia să o conserv în acest articol. Aș fi vrut să insist mai mult și pe partea de Bad Seeds din toată povestea, dar cum spune și titlul, Nick Cave e atât de uimitor încât când îl vezi prima dată te vrăjește întru totul și nu mai știi ce se întâmplă în jur. Oricum meritul superbului concert este al întregii trupe și sper să mai am ocazia să îi văd și să acord în egală măsură atenție fiecărui membru.

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress