Mă numesc Irina și sufăr de o formă adultă de ADHD care se manifestă numai când vine vorba de lucruri care mă enervează și de muzică. Faptul că am reușit să scriu un întreg [introduceți definița a orice e asta aici], fără să bat câmpii prea mult, este un miracol în sine și un mare pas spre vindecare.

Ediție specială despre chestii random de la Peninsula și aproape nimic despre muzică

Sunt atât de al naibii de specială încât nu-mi găsesc locul nicăieri. De la ”găștile” de prieteni în care activez până la mama acasă, Irina are în mod constant sentimentul că ar trebui să fie altundeva. Cu Peninsula știam dinainte să-nceapă că cel mai bine ar fi fost să fiu altundeva în perioada respectivă, dar coordonam cortul gay, așa că m-am văzut nevoită să merg și să-mi oblig neuronii să se sinucidă bând și ascultând muzică oribilă timp de patru zile (îmi place să cred, totuși, că celulele mele nervoase s-au distrat un pic cu moartea și au făcut concursuri, cum ar fi ”cine găsește cea mai inventivă metodă să-și ia zilele” sau măcar să se joace ruleta rusească). Cu toate acestea, festivalul a fost foarte entertaining în unele momente, dar asta s-a întâmplat în ciuda muzicii, nu datorită ei.

Disclaimer: Țin minte aproximativ 0,004% din festival, așa că s-ar putea ca anumite lucruri să nu se fi întâmplat așa cum le voi prezenta.

– De departe, cea mai faină scenă a fost cea de la Gambrinus. Deși nu am nicio legătură cu chestiile hardcore din a treia seară, sau cele ska *vomită un pic în gură* din a patra, atmosfera era demențială.

– Trebuie mai multe țâțe. Nu am văzut destule țâțe. Era o șaormerie pe care un prieten o vizita regulat, pentru țâțele tipei care servea. Ar fi mâncat băiatu’ și altceva, dar numai aia avea țâțe cum trebuie, așa că se vedea forțat să bage șaorma la fiecare masă. Țââââțeee.

– O să încep o mișcare care se va intitula ”Opriți vocaliștii formațiilor să îl ridice în slăvi pe ăla de la Luna Amară între piese, pentru că-i penal ca dracu’ să faci așa ceva și nu în sensul amuzant care mă face să râd, sau măcar nu-l mai lăsați pe ăla de la Luna Amară în public, poate așa s-or abține; de asemenea, băgați un dresscode care să implice interzicerea purtării tricourilor cu Roșia Montană pe scenă.”

– Kaleidonescu, sau singura formație pe care voiam să o văd neapărat, au fost tari (cel puțin așa mi-au zis prietenii), dar eu dormeam, așa că nu am nimic de adăugat în ceea ce privește muzica. Ceea ce știu sigur e că nu purtau tricouri cu Roșia Montană (deși unul dintre ei tinde să facă asta din când în când).

– Cortul Rainbow (adică gay) era maro, de grădină și de 3X4 metri iar în prima zi nu a avut curent electric, fiind responsabilitatea voluntarilor, nu a organizatorilor, să asigure electricitatea. Citez: ”Aduceți-vă prelungitoare de acasă și trageți curent de altundeva. Și dacă nu vă faceți treaba, eu foarte ușor vă tai brățările și vă trimit acasă.” Am fost atât de terifiată de posibilitatea de a fi dată afară de la festivalul un pic mai mare decât cortul menționat mai sus încât l-am închis și nu am făcut nimic toată ziua.

– Unii oameni pot, după două zile la -5 m de Cluj, să arate de parcă și-ar fi petrecut ultimele două luni în Vamă, cu două pliculețe de șampon și 50 de bani în buzunarul singurei perechi de pantaloni pe care și-au luat-o cu ei. Aplauze pentru sârguinţă.

– În prima seară am fost la cea mai comercială variantă a lui Paul Kalkbrenner și am înotat într-o mare de drogați. Partea bună-i că drogații de felul ăla îs foarte nice și îți oferă tot felul de chestii, fie că vrei sau nu. Important e că dacă ai vrea, ai putea.

– La un moment dat a trecut o turmă de oi pe lângă mainstage când cânta Marky Ramone, dar au plecat când au auzit ce nasoală era muzica, behăind un ”muie” în cor. M-am întânit cu ele ziua următoare la Soto, ascultau Pond pe Nokia Music Express-ul unui cățel de pază mai slăbuț și ușor ciufulit. Am impresia că fuma țigări de-alea care trebuie rulate și că le povestea ceva despre Bukowski.

– La concertul Robin and the Backstabbers, publicul a fost întrebat de ce stă mai mult pe o parte a gardului din mijloc decât pe cealaltă. O domnișoară a notat că partea dreaptă e mai aprope de ieșire, la care Robin: ”Da, da, acolo e intrarea, bravo, dar dincolo e LUNA.” 13 fete au fost duse la spital după ce au leșinat din cauza frumuseții și a liricismului din vorbele sale.

– Am aflat de existența unei mănăstiri undeva la stânga după ce ieși din Cluj, unde te poți vindeca de chestii și să-L vezi pe Domnul sau pe Sfântul Petru sau Anton sau ceva de genul ăsta. L-am căutat a doua zi pe tipul care mi-a oferit această informație prețioasă, dar nu l-am mai găsit. Sunt profund dezamăgită.

Vă las cu o piesă care m-a mișcat extraordinar, de la versurile mai poetice decât cele ale lui Nick Cave, la compoziția mai impresionantă decât a unei piese Godspeed You! Black Emperor. Live la Balul Bobocilor „Gheorghe Șincai”, 2012, Baia Mare, uimitorii Ska-nk: