Salutare, oameni buni, și bine v-am regăsit să ne luăm adio de la rubrica ‘Monday, I feel like shit’ cu cea mai potrivită piesă pentru această situație, sugestiv intitulată One Last Goodbye, a chipeșilor flăcăi de la Anathema.

Piesa ne spune tragica poveste a dispariției recenzentului preferat, care își lasă cititorul fidel cu lacrimi în ochi, și cu nici o speranță legată de ziua de mâine.

How I needed you,
How I grieve, now you’re gone,
In my dreams I still read your reviews,
…I awake, so alone.

Anathema sunt un grup mai mult decât bine cunoscut la noi, care concertează pe aici mai des ca Iris și care a frânt un număr de inimi nepermis de mare, dar au cu ce, căci sunt băieți cu suflet sensibil veniți din Anglia, țara unde s-a inventat tot ce e bun pe lumea asta, în materie de muzică și literatură cel puțin. După o scurtă incursiune în lumea heavy metal, în urmă cu vreo 20 de ani, cei de la Anathema s-au reorganizat în jurul celor 3 frați (gemeni?) Cavannagh și a celor 2 frați Douglas și au început o fructuoasă carieră de rock melancolic de se scutură cămeșa pe tine nu alta. Piesa de față, după cum spuneam, vorbește despre trecerea în neființă a unei rubrici muzicale și trecerea autorului său în lumea celor care nu cuvântă.

And somehow I knew, you would never write again
And somehow I knew, you would leave me
And in the early Monday light
After a silent shitty night
You took my heart away
Oh I wish, I wish you could have stayed.

Adieu.