Foto: Gabriel Aldea

Petrecerea de închidere a TIFF promitea foarte multe, mai ales după viralul în care Marina Voica performează un cover după Pulp – Common People, redenumit în traducere liberă “Un om simplu” la Disco Herestrău cu ocazia Revelionului  din ’97. Având în vedere că albumul “Different Class” al celor de la Pulp fusese lansat în mai ’95, cred că putem spune că Marina Voica (la cei 60 de ani pe atunci) era un trendsetter în peisajul muzical al vremii.

Oricum, muzica uşoară românească a ultimilor 20 de ani n-a dus-o prea bine. Marginalizată aproape total în anii ’90 când n-avea nicio şansă să se ia la trântă cu defulările hip hop-ului neaoș, a intrat într-un con şi mai întunecat de umbră în deceniul ’00, când apar majoretele dance-pop-ului lucios. Obosiţi de hit-uri de-o vară şi vulgaritate gratuită, dar, în acelaşi timp, cu o ureche foarte atent întreptată spre ce se întâmplă în epicentrele trend-urilor muzicale blogosferice, nişte tineri din underground-ul bucureştean pun bazele unui proiect inedit: Discoteca. Trio-ul doreşte să marcheze pe timeline şi să rescrie momente din muzica autohtonă: (deocamdată) Silvia Dumitrescu, DJ Boroș, Class şi nu în ultimul rând, Marina Voica.

După un success răsunător la Bucureşti, TIFF a reiterat momentul Marinei Voica chiar la marea petrecere de închidere a festivalului. Diva a urcat pe scenă pe la miezul nopţii, noi fiind prezenţi încă de la ora 11, crezând că vârsta nu-i va permite s-o lungească prea mult. Dar nu, spre stupoarea tuturor, Marina Voica a urcat pe scenă sprintenă şi voioasă întocmai precum o ştim dintotdeuna – pentru că, probabil, era senioara party-ului. Cu o atitudine şi prezenţă exemplare pentru ‘tineretul din ziua de azi’, Marina ne-a înşirat şlagărele care ne-au urmărit copilăria sau adolescența, legându-le într-un şirag presărat cu glume şi accesorii uimitor de proaspete. Astfel, când cineva din public i-a întins o sticlă cu apă a întrebat dacă e vodcă, “pentru că ea nu bea apă!” sau la un moment dat s-a oprit şi a apostrofat fetele în delir din primul rând să nu mai fumeze aşa de mult pentru că se îneacă. Cu sinceritate şi bonomie ne-a încântat cu momente din viaţa ei lăsându-ne şi pe noi să le completăm cu refrenele memorabile: “Și afară plouă, plouă/ Și-i trecut de ora nouă/ Noi vorbim cu mare artă/ Despre una, despre alta!”. Nu am simţit ironie său sarcasm nicio clipă ci doar un mare regret că astfel de staruri veritabile n-au fost îndeajuns preţuite şi promovate. Dar se pare că niciodată nu e prea târziu: Marina Voica va rămâne pentru totdeauna un moment de cotitură în “hipstoria” autohtonă!