TIFF: Telenovelă și scurtmetraje românești

deschid tiff
Foto: tiff.ro 
Amanții pasageri ai lui Almodovar au adeverit cu vârf şi îndesat ceea ce ne promitea însuşi regizorul: „My gayest movie ever!”. Asta chiar dacă am ajuns după prima jumătate când valuri de spectatori părăseau ţarcul Pieţei Unirii. Nici acum n-am înţeles exact dacă din cauza frigului sau pentru că se încinsese atmosfera din avion. Oricum, avionul ăsta spaniol se prelungea şi în piaţa clujeană care arăta atât de mişto cu un ecran gonflabil în mijloc. Pesemne domnii şi doamnele care plecau cam ultragiaţi de cele văzute (sau de frig), abandonau nava ‘moderată’ de o gaşcă de gâşte masculine – foarte simpatice dacă poţi trece peste transgresiunea ca bărbați în toată firea să se autoironizeze cu apelative feminine. Gaşca asta de personaje almodovariene erau mult mai digerabile ca femei sau ca travestiţi acum 30 de ani. Nu ştiu dacă dl Uiorean, dl Boc sau dl Funar (!!!) cunosc cinema-ul de tinereţe al lui Almodovar, dar aş fi curios să aflu care a ieșit ultimul din ţarcul cu intrare în lumina reflectoarelor şi ieşire anonimă, cu reflecţia ecranului în spate. Clujul multidiversității prinde tot mai mult contur mai ales la TIFF, cumva subversiv dar construit foarte inteligent, validat cu VIP-uri care pot da bir cu fugiţii dacă stratagema lui Chiri reuşeşte să le şocheze îndeajuns.

ZFR Scurtmetraje românești 3 – de la foarte bune la penibilităţi parcă realizate doar pentru TIFF 2013. Foarte emoţionant Rio 2016  (r. Bianca Edith Rotaru) care documentează viaţa unor fetiţe care se pregătesc pentru olimpiada de gimnastică. S-ar părea că e greu să ajungi o nouă Nadia: antrenorii devin de la cei mai mari duşmani la adevăraţi părinţi, plâns continuu şi multă tăcere. Scurtmetrajul ăsta e ca un exerciţiu la bârnă! Bună găselniţa din Pastila fericirii ( r. Cecilia Felmeri) pentru a schița nivelul entertainment-ului  TV actual. Destul de mișto și – poate pentru că are un aer nordic – I’m a Walking Contradiction (r. Raia al Souliman). Morbidă în sensul rău al cuvântului filmarea unor babe la taclale în timp ce una din ele îşi dă duhul – publicul a aplaudat la final doar pentru că s-a terminat: Maria ( r. Claudiu Mitcu). Combinația kebab + Tarantino nu reuşeşte să se ridice la nivelul banilor care s-au băgat în producţie – cea mai notabilă chestie e monologul din timpul pregătirii shaormei cu de toate, în rest, ar trebui exersată mai mult scrima şi mai ales modul cum e ea filmată ca să pară cel puţin wannabe12 minute (r. Nicolae Constantin Tănase).

 

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2018 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress