Salutare, dragi resurse umane, și bine ați revenit la rubrica „Monday, I feel like shit„, astăzi cu o piesă și o temă categoric diferite de cele pe care le-am promovat dățile trecute, dar poate cel mai direct legată de sentimentul de lunea dimineața. E vorba de ea, Munca. Piesa de astăzi e dedicată cu precădere studenților unor ilustre discipline precum filosofia sau psihologia, pentru care dilemele de ieri erau Derrida sau Hegel? Jung sau Freud? Iar dilema de azi este: ketchup sau muștar?

Legat de Muncă, lumea e totuși împărțită în două feluri de a vedea lucrurile. Pe de o parte, avem exemplul poetului Dumitru Delca, care ne învață astfel:

Munca-i brăţară de aur, / Dacă munciţi veţi avea, / Pe cap, cunună de laur, / La gât, salbă gălbenea.

De sunteţi harnici şi munciţi, / Nu veţi mai răbda de foame. / Puteţi copiii să-i hrăniţi / Cu mai bun, nu doar cu poame.

Pe de altă parte, avem piesa trupei Snog, care ne prezintă o viziune ușor diferită:

Somehow, someone, somewhere, owns all of me, and owns all of you.

There’s no charge, there’s no crime, but we’re all doing time.

To be honest, there’s not much that I can do, but to sing a bad ballad for you.

Snog sunt un grup australian de orientare marxist-leninistă adunat în jurul DJului David Thrussell, care de 20 de ani încoace produce albume anti-sistem (capitalist, consumerist etc.). Piesa aleasă pentru azi e una dintre clasicele lor dar, atenție, au și un album proaspăt.

Vă las în brațele sufocante ale Muncii și nu uitați, mai ales cei care ați luat credit de la bancă: it will end in tears!