Pentru românii cu rate la bancă. Performance Înger, îngerașul meu

rugaciune ingeras

Supușii noștri sunt așteptați la slujba comemorativă și performativă „A murit protestul”, în data de marți, 21 mai, ora 13.00, [la o dată care va fi anunțată în curând] în Piața Unirii, dedicată tuturor românilor care au dificultăți morale și materiale în acceptarea dobânzilor bancare ridicate abuziv și la plata ratelor. Mesajul nostru, de la îngeri primire, este de ascultare devotată și de obediență pioasă față de Noua Sfântă Treime: Tehnica, Capitalul, Profitul, până când vom trece de Valea Crizei și-a Plângerii. În acest sens și ultim orizont al omenirii, potrivit preceptelor teologiei economice ortodoxe care ne ghidează materia, vom spune rugăciunea Înger, Îngeraşul meu în fața bancomatului îngeresc. Participanții sunt rugați să învețe conștiincios această rugăciune de toate zilele sau să o citească de pe o foaie și să țină un card în palma împreunată și să rostească:

 

 

Înger, Îngeraşul meu trimis de noul Dumnezeu

Roagă-te lui Dumnezeu pentru materialul meu,

 

Totdeauna fii cu mine și mă-nvaţă să fac bine,

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare, eu sunt slab, Tu fă-mă tare

 

În tot locul mă însoţeşte, de revoltă mă păzeşte,

Totdeauna zi şi noapte până-n ceasul cel de moarte

 

Să mă curăţ de alternative îngeraş, trezeşte-mă!

Capital, ocroteşte-mă! Profitule, mântuieşte-mă!

 

Lumea noastră deci, în care cei mai mulţi au doar pierderi,

Plină este-n toată clipa și minuta de Dumnezeieştii Îngeri.

 

Şi îndeplinind operativ porunca de la Dumnezeu Prea Sfântul,

Unii dintre ei se arată fulgurant în Criză, ca sa-i vadă şi Pământul.

 

Însă mii şi milioane abstracți rămân mereu,

Stând pe oameni să-i înveţe vrerile lui Dumnezeu.

 

Ei ţes haine de lumină Profitorului s-o poarte,

Pe pământ trăindu-şi viaţa cum şi dincolo de moarte.

 

Haine în care străluci-vom întru veşnicia vieţii

Precum stelele străluce, până-n zorii dimineţii.

 

Doamne, dă-mi spre ocrotire un Înger sfânt, o, Tu ultim Orizont Ceresc

Ca sub a lui aripă sfântă, în pace, îngenunchere și-n material pufos să m-odihnesc.

Îngeraş, coboară lin, cu Tehnică, lângă patul meu,

Somn uşor Tu să-mi aduci de la Bunul Dumnezeu.

 

Să visez: 01 00 110010000111 01 10 000000

10 000 00011011100 111000000 101010010

 

Ce fericiţi sunt Îngeraşii când tu eşti operativ și silitor

Când te supui şi rogi fierbinte, ce mare-i bucuria lor.

 

Dar cât de mult se întristează când nu te rogi şi nu eşti bun,

Atunci se duc plângând la Domnul și toate cu durere-i spun.

 

O, nu-ntrista pe Îngeraşii ce vin de dragul randamentului tău,

Ci cheamă-i să-ţi îndrume paşii, poți să fii mai bun, mai bun, zău!

 

Lumea Troicii de nu se vede, nu înseamnă că ea nu e,

Nici mireasma nu se vede, dar din flori ea totuşi suie.

 

Chiar aşa este şi cu lumea Îngerilor pe pământ

Ochii noştri nu văd Îngeri printre noi, însă ei sunt!

 

Fiecare om în lume, fiecare angajat mereu,

Stă sub veghea ce i-o poartă Îngerul lui Dumnezeu.

 

Amin

0100

 

 

Vă rugăm să vă comportați cuviincios, în spirit performativ, ca la alte ritualuri precedente, prezentate în Protestatarul, carte de cult cu ilustrații de Radu Gaciu, acum disponibilă online(Adi Dohotaru Protestatarul), de pildă în Rugăciune către Noua Sfântă Treime – Capitalul, Tehnica, Profitul:

 

Un protest ceva mai chibzuit a fost legat de Croco, una dintre cafenelele legendare ale Clujului timp de aproape jumătate de veac, care s-a închis în toamna anului 2007. Ca atâtea locații culturale de după 1989, cinematografe, li­brării, biblioteci, case de cultură etc., cafeneaua e înghițită de un nou etos materialist. Spațiul este închiriat de propri­etari unei bănci.

 

La Croco vedeai „junii poeți citindu-și, cu un aer con­spirativ, de pe foi mototolite, scoase la repezeala și cu sfioșenie, poemele, noile poeme. Era un spectacol să vezi cum se aprind luminițe în ochii de tineri visători, cum re­veneau cu picioarele pe pământ la trecerea vreunei doamne frumoase care se mișca prin aerul zilelor de toamnă ca prin spirt. Pe terasă la Croco mergeai să vezi, dar și să fii văzut. S-a închis Croco! O răscruce de drumuri ale Clujului și-a pier­dut înțelesul. Orașului studențesc nu i s-a răpit, de fapt, un local, ci un mit. Căci Croco nu s-a închis doar în Cluj, s-a în­chis în toată țara deodată, oriunde un fost student la Cluj își poartă amintirea anilor tineri și studioși, oriunde își duce el în suflet poveștile de dragoste din studenție, oriunde își rememorează prieteniile”, scrisese poetul Ion Mureșan în Evenimentul Zilei când s-a închis localul. Unii inițiază petiții, alții scriu articole cu rol de inscripție funerară, eu vorbesc despre dispariție la radio, dar îmi pare prea puțin. Alături de câțiva prieteni, inițiez un prohod țicnit, sub forma unui flashmob, în care deplângem situația făcând haz de necaz. Totuși, ne exprimăm speranța că pe viitor comunitatea, prin autoritățile locale, oameni de afaceri, intelectuali, studenți etc. va încerca să își salveze simbolurile culturale de la dispariție. Textul micului manifest suna cam așa:

 

Se închide cafeneaua Croco din centrul Clujului, iar spaţiul respectiv este închiriat unei bănci. Protestul celor care fac parte din Iniţiativa Croco este îndreptat nu împotriva unei persoane sau unei instituţii anume, ci împotriva unui stil de viaţă sterp şi utilitarist, sufocat de griji şi interese materiale. Cafeneaua Croco era un simbol pentru oraş! Timp de 47 de ani, în jurul unei cafele, au şezut la poveşti scriitori, universitari, artişti plastici, ziarişti, studenți români și străini, taximetrişti, copii la o prăji­tură etc., de unde reputaţia îndreptăţită a cafenelei ca spaţiu al boemei locale. În aglomeraţia din jur, Croco devenise un loc tih­nit. Scopul flashmobului este de a face cunoscut un mod de viaţă mai lejer, gratuit, chiar nerealist (dacă realitate înseamnă doar capital şi profit). Scopul protestului este de a publiciza o artă de a trăi (ştim, sună cam pretenţios…), de a promova chiar ideea unui capitalism mai puţin corporatist şi mai atent la nevoile co­munităţii. De aceea, alături de protestatari, vor fi prezenţi poeţi care vor citi poezii la megafon, muzicieni care vă vor încânta cu câteva piese sau mimi care vor descreţi frunţile celor care merg la bancă pentru a-şi depune sumele forfetare. Participanţii la flashmob-ul de pe trotuarul din faţa cafenelei Croco din data de miercuri 10 octombrie, ora 13.00, Piaţa Lucian Blaga sunt aşteptaţi cu o ceaşcă de cafea şi cu suportul aferent (dacă uitaţi de ceaşcă luaţi o cafea la pahar de la BCU)!

 

Flashmobul la care au venit vreo 30 de participanți și 20 de jurnaliști consta în a bea o cafea în fața localului în­chis. Din păcate, nu s-a cântat și nici mimă nu s-a făcut pentru că prietenii pe care îi abordasem nu au mai venit în cele din urmă, deși îmi confirmaseră. Le era poate jenă să se expună pentru o altă cauză pierdută. Acțiunea era doar pe jumătate flashmob, pentru că nu ne-am dispersat rapid așa cum se întâmplă la asemenea acțiuni, iar unii dintre participanți dădeam declarații presei. M-am bucurat că au venit destui prieteni, doctoranzi de la UBB, jurnaliști, artiști, arhitecții-urbaniști de la Planwerk, Ion Mureșan care și-a citit editorialul, Doru Radosav, directorul BCU, unul dintre cei care frecventau constant Croco în tinerețe.

 

Croco era un spațiu democratic și pestriț, cu oameni care își beau cafeaua din picioare uitându-se la vuietul străzii prin geamurile imense, transparente. Alții stăteau la povești pe scaun, la terasă, direct în pulsația străzii. Eu mergeam destul de des în studenție nu ca să socializez, ci de unul singur, ca să citesc vreun ziar ori o revistă, ca să îmi fumez țigara tihnit. Din acvariu mă uitam zen la agitația de dincolo de sticlă, la vâjâitul suprafețelor care mă fasci­nau și odihneau atâta timp cât nu eram eu însumi captiv în freamăt.

„A fost mai degrabă un slowmob decât un flashmob, pentru ca s-a desfășurat foarte lent și nu prea au venit oa­menii, dar noi am dorit sa certificam faptul că ceva din spi­ritul boem al Clujului dispare”, explica în presă ușor dez­amăgit de participarea scăzută jurnalistul și muzicianul Tudor Runcanu, unul dintre camarazii alături de care am inițiat acțiunea. „Aici mă întâlneam cu prietenii mei din comunitatea arabă și îmi plăcea locul acesta. E o tradiție pentru noi să venim aici. Părinții mei au terminat faculta­tea la Cluj și mă întreabă de fiecare dată ce s-a mai schim­bat acolo, cum mai e pe la Croco“, declara un student tuni­sian unui ziar local. Directorul BCU, Doru Radosav afirma în presa locală că ar putea muta Croco în interiorul BCU, unde funcționează o cafenea, și astfel să continue tradiția spațiului de socializare. Din păcate, nu s-a concretizat mai nimic în urma declarației. Istoricul Mihaela Grancea anali­zase protestul în revista Cultura, în care afirma că Croco este o „victimă a tranziției dominate de rațiunile Profitului, do­vadă a puterii de a conserva chiar și în totalitarism creati­vitatea, manifestare a loisir-ului intelectual, expresie a atât de umanei colocvialități umane, a speranței și bucuriei de a trăi o tinerețe fără frontiere biologice și identitariste”.

 

Cel mai tare m-a marcat amintirea jurnaliştilor cu ale lor camere și aparatele foto ațintite către mine și senzația de ridicol în timp ce stăteam cu megafonul în mână pregătindu-mă să citesc poemul parodic Rugăciune către Noua Sfântă Treime – Capitalul, Tehnica, Profitul:

crucificare

Tatăl nostru Capitalul

Care te afli pre Pământ

Sfințească-se numele Tău

Vie împărăția Ta pe care o vedem la tv în pauzele dintre filme

Facă-se voia Ta

Precum la job așa și prin concediile All Inclusive cu grupul și autocarul

Banii noștri de cu toate zilele

Dă-ni-i nouă astăzi

Și ne iartă nouă insubordonările noastre

Precum și noi iertăm șefilor noștri

Și nu ne duce pre noi în stradă

Ci ne izbăvește de ispita comunitară

Că a Ta este împărăția și vila și banul

Puterea și Mărirea tuturor patronilor

În numele Capitalului

Al Tehnicii

Și al Profitului

Amin.

 

 

Ajung după protest pe la părinți. Află de la televiziuni­le locale despre acțiune. Îmi spun că Croco este locul în care s-au întâlnit pentru prima oară.

FacebookGoogle+Twitter

un răspuns la Pentru românii cu rate la bancă. Performance Înger, îngerașul meu

  1. Frate, intinde-te cat e plapuma si iti va fi bine. E absurd sa dai vina a posteriori pe carduri si banci dupa ce ai semnat cu mana ta un contract pe 30 de ani ca asa ti-au zis parintii sau ca e rusine mare daca nu ai casa ta.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress