Mi-am rupt ceva timp din studiul doftoral, ceea ce a fost cam dificil pentru că citeam un eseu excelent de-al lui Chomsky, și am participat după-amiaza asta la discuțiile cu privire la bugetul Clujului pe anul 2013, în Sala de Sticlă a Consiliului Local. Haideți și voi cu sugestii la întâlnirile cu primarul, consilierii locali și cu funcționarii primăriei joi, 7 martie 2013, ora 16, la o dezbatere sectorială despre educaţie şi alocările pentru cultură şi culte sau vineri, 8 martie 2013, ora 12 la o discuție cu tema sănătatea şi asistenţa socială.
Oameni din mediul asociativ au fost puțini, poate pentru că ONG-urile au făcut deja solicitările de finanțare la primărie. Ne-am înscris la cuvânt vreo 5 persoane, cu subiecte diferite, chestiuni de conținut, dar și proceduri: asfaltări, desegregarea ghetoului de la Pata Rât, o filozofie bugetară multianuală și rapoarte cu privire la eficiența cheltuirii banului public etc.
Eu am pus problema unor investiții în infrastructura spațiului public și deschiderea unor zone pentru acces general și gratuit. Vă povestesc, poate vă vin și vouă idei de campanii. Nu știu cum se vor concretiza propunerile, dar speranța moarte ultima.
Un prim palier e legat de răscumpărarea, schimbul de terenuri ori marșarea pe posibile donații (puțin probabil) cu privire la trei spații publice relevante pentru Cluj. Ca om de stânga, aș merge mai departe în viitor punând accentul pe mișcări sociale și politice care să conducă la exproprieri în scop de utilitate publică, așa cum au fost expropriate și răscumpărate pământuri de guvernări non-socialiste în trecut (împroprietăririle lui Cuza sau ale lui Ferdinand). Cele trei spații propuse pentru a fi preluate în gestiune publică sunt zona La Terenuri din Mănăștur, unde se ține TIFF-ul și vezi la unele proiecții și 1.000 de oameni (tare comentariile de tipul „Puuupooo, mă!”), spațiul verde din Zorilor de lângă Profi și zona Lacurilor Gheorgheni, unde s-ar putea încă face, așa cum a propus arhitectul Vasile Mitrea, dar și noi în campania „SOS Lacurile Gheorgheni”, cel mai mare spațiu public al Clujului, în ciuda ciuntirii lui de-a lungul timpului. Răspunsul politicos al primarului a fost că se încearcă găsirea unor soluții, cum ar putea fi legarea parcului preconizat pe spațiul fostului cartodrom de zona lacurilor.
Un al doilea palier e legat de parteneriate public-public pentru deschiderea gratuită a unor spații de socializare super relevante cum sunt Parcul Iuliu Hațieganu sau Grădina Botanică, urmând exemplul Parcului USAMV din spatele universității. Se studiază și posibilitatea asta, mai ales că rectorul UBB, Ioan-Aurel Pop, era deschis la deschiderea unor porțiuni cum sunt aleile sau unele terenuri dacă municipalitatea s-ar implica în administrarea parcului. Co-administrarea poate fi legitimată nu doar prin lipsa crasă a unui sistem de spații verzi în oraș, ci și cu argumente istorice. Asta mai ales că Parcul Babeș, cum mai e cunoscut, a fost creat în perioada interbelică nu doar prin donațiile dr. Hațieganu, ci și din „subscripţie publică”, după cum anunță UBB.
Al treilea palier este o veche obsesie a mea, de când portarii mă scoteau cu șuturi în fund din unele curți în care jucam baschet sau fotbal. Curțile școlilor să fie deschise publicului larg după-amiezile, weekendurile și vacanțele. Potrivit unui calcul pe care l-am făcut cu reprezentanți ai Inspectoratului Școlar, locurile de joacă în Cluj s-ar dubla, poate chiar s-ar tripla. Mii de copii, părinți și adolescenți ar avea șansa să practice sport gratuit sau să stea la taifas. Gândiți-vă cum s-ar schimba fața cartierelor printr-un astfel de flux outdoor, dincolo de chircitul în fața calculatorului sau fumatul în fața blocului. Răspunsul primarului a fost că școlile solicită angajarea de personal pentru a supraveghea copiii și că urmează să fie făcute niște angajări și apoi o parte dintre școli să fie deschise. Să vedem ce se va întâmpla, deși cred în continuare că terenurile de sport ale școlilor pot să fie deschise și fără supraveghere. Dacă lași copilul afară, nu cred că merge instant să spargă o mașină sau un geam, de unde temerea că ar sparge școala? Problema e mai complicată, am explicat-o și în Protestatarul, cred că la nivel simbolic proprietatea publică a fost contaminată de principiile de funcționare ale proprietății private sau a celei concesionate privaților, așa că dacă nu se scoate un ban, așa cum se scoate din închirierea terenurilor sintetice sau a sălilor de sport, reticența autorităților școlare, în lipsa unei presiuni populare, e serioasă.
Un al cincilea aspect e un soi de P.S., foarte mundan. S-a stricat pista de biciclete de pe malul Someșului, impracticabilă pentru cei cu role ca mine, și terenul de baschet din Parcul Rozelor, deși au trecut doar vreo doi-trei ani de la finalizarea terenului. Cred că cei care au executat lucrări atât de defectuoase trebuie amendați, dar m-aș mira să se întâmple asta. Oricum, răspunsul a fost că va fi investigată starea terenului și pistei și se încearcă a prevede niște sume alocate pentru reparații.
Am încălecat pe-o șa și v-am spus doho quijotește intervenția mea așa.
La Gh. Şincai e deschisă curtea că tot închiriază terenul şi trebuie să aibă acces clienţii cu maşini. La fel şi la Şcoala Generală „Constantin Brâncuşi” (fosta Generală 16). De ce naiba ar sparge cineva şcoli, ce să fure de acolo, cretă? Mai probabil e să vandalizeze chestii prin curte aşa cum s-a întâmplat în parcul de pe strada Lăcrămioarelor unde au stricat din instaţiile alea pentru făcut exerciţii pe care le mai foloseau pensionarii. De fapt nu prea e de mirare, la ce feţe sunt prin zonă… Ar putea jandarmii să mai dea ture şi să pună bastoanele pe ei, că şi aşa stau şi-o ard degaba în unitate. Cea mai bună educaţie e cu joarda peste spate.
Țucu-ți, Gelu, și eu care credeam că joarda trebuie folosită mai cu mănuși.. ca spadă în dueluri!
foarte tare ideea de a deschide curtile scolilor pentru copii si tineri!, sper sa se concretizeze. primaria poate finanta chestia asta si mai putin after-schooluri (cam) fantoma
un lucru la care m-am mai gandit si nu stiu sigur daca in cluj exista asa ceva, spatiile de socializare si activitati pentru persoane de 50-60 de ani care acum nu mai lucreaza (…cine mai angajeaza pentru cativa ani) si ajung sa se insigureze. cred ca aici intervine si o diferenta importanta de gen – daca barbatilor le este mai usor sa iasa prin parc la sah, femeilor le vine mai greu sa faca chestia asta.
Da, e faină ideea, ar fi o miză ca la discuțiile legate de buget participativ să fie încurajată participarea femeilor de 50-60 de ani, pentru a vedea ce propuneri au. Cred că în centrele comunitare la nivel de cartier în Mărăști și în Mănăștur (fostul cinema care urmează să fie reabilitat) pot fi implicate femei vârstnice sau în grădinile urbane din Mănăștur (sau care pot fi create în alte locuri), unde le-am mai văzut oricum. Din puțina atenție acordată subiectului am văzut că bunicile socializau în parcuri și locuri de joacă când aveau grijă de nepoței, dar activitatea era arondată tot unei diviziuni casnice.
In mentalul meu si al amicilor mei, curtea scolii (mai ales ca e ce din cartier unde a invatat tot cartierul) era un spatiu deschis unde puteai s-o arzi cu sporturile (fotbal, baschet) oricand inafara orelor de program. Lucrul acesta se pare ca nu mai e valabil, a devenit doar o nostalgie de-a mea, acum vine portarul si-ti spune ca nu mai e voie, ca nu se mai poate. Inca nu fac diferenata intre statutul meu la 26 de ani si cel al unui scolar la unitatea respectiva cand vine vorba sa iei o minge si s-o rostogolesti pe-acolo. Subscriu, trebuie redeschis accesul spre acele spatii si mai mult, trebuie incurajata utilizarea lor.
Cred că dacă se vor redeschide va veni și pofta de a face sugestii legate de reamenajări. Pot fi propuneri care să satisfacă și părinți care să vină cu copiii lor preșcolari la final de săptămână la mișcare sau cei la 20+ care vor să practice sport dar nu vor să cheltuiască 100 de lei / ora pentru închirierea unui teren de fotbal sau a unei săli de sport. Dar, na, om trăi și om vedea.
ai dreptate, cred ca am omis bunicile pentru ca exemplele la care ma gandeam erau femei ce nu sunt (inca) bunici. ne mai locuind in cluj de ceva vreme, chiar daca vin din cand in cand, sunt multe lucruri care imi scapa despre cotidianul orasului. exista deja centrele comunitare de care spui?, ar putea deveni niste spatii f importante ale participarii civice
scolile primesc finantare de la primarie, insa care e situatia terenurilor de sport din curtile lor? am impresia ca pentru unele dintre scoli inchirierea terenurilor constituie o sursa de venit la bugetul de care, ar putea argumenta, e greu sa se dispenseze. poate ar avea succes daca initiativa ar veni cuplata cu propunerile recente de a introduce mai multe ore de sport si educatie fizica in curricule – iar in loc sa platesti agenti de paza, ar putea fi platiti profesorii si profesoarele de sport care s-ar ocupa de acitvitati fara ca ele sa devina obligatorii sau sa fie legate de notele elevilor la sport.
Nu știu exact situația centrelor comunitare din Cluj. La Cinema Mărăști există un club al pensionarilor, deși cred că e male exclusive. Cinema Dacia din Mănăștur va fi reabilitat în curând, dar va avea funcții diverse: cinema, teatru, conferințe, cluburi și ce mai propun mănășturenii la consultările legate de buget participativ. În centru mai e un spațiu în administrarea Direcției de Asistență Socială, dar și acolo am văzut doar bărbați la șah. Nu știu situația unor astfel de centre comunitare în alte cartiere, dacă mai sunt, deși bănuiesc că ar mai trebui să fie, sau dacă există cerere pentru ele.
Când am propus deschiderea curților școlilor, făceam referire la spațiile unde nu există terenuri sintetice, pentru că pe acelea nu s-ar putea intra gratuit pentru că bănuiesc că acele contracte sunt făcute în așa fel încât copiii din școli să beneficieze de terenuri gratuit în timpul orelor, iar în restul timpului să fie închiriate de către firmele care au în concesiune terenurile de sport.
E idee bună cu plata pentru antrenori decât pentru supraveghere, dar mă tem că bătălia e pierdută de mult, astfel de cheltuieli au crescut constant în ultimii ani și o să mai crească. Asta pentru că neîncrederea socială crește direct proporțional cu inegalitățile, iar oamenii vor dori să își protejeze tot mai tare ce e „al lor”.
Clubul pensionarilor: Gentlemen’s Club variantă autohtonă, male exclusive :))
Doho, eu am vrut să fac poze cu curtea aproape goală Liceului Pedagogic ăn care era un copil care bătea o minge şi care văzîndu-mă cu aparat foto a chemat un paznic care a întrebat dacă am permisiunea direcţiunii iar eu am zis că nu dar e că spaţiu public şi dacă n-aş fi avut la mine un aparat din ’56 ia-aş fi făcut poză inclusiv paznicului aşa ca să am o amintire frumoasă, dar cum n-avea rost să stric aşa filmul pe faţa lui am preferat să plec.
Antrenori pentru supraveghere. O şi văd pe profa naostră de sport de un metru şi cinczeci făcând ordine printre fotbaliştii amatori care atunci când e meci ies să se bată recreaţional. Eventual cu doi jendari de 2×1 lângă ea, înarmaţi până în dinţi.