Headline-urile săptămânii trecute se refereau la un eveniment insolit întâmplat la noi: mutarea festivalului Peninsula de la Mureş la Cluj. Evenimentul oficializat printr-o conferinţă de presă la Primărie cu presă, organizatori şi Boc în capul mesei ovale are multiple semnificaţii şi interpretări. E inutil să mai spun că în istoria recentă a Clujului această ciudată conferinţa de presă a Primăriei pe marginea unui subiect care ţine de sex, drugs and rock’n’roll e o premieră şi indică o mutaţie în imaginarul colectiv al Primăriei Cluj-Napoca asupra ceea ce înseamnă producţie şi consum de cultură în zilele noastre.

Peninsula este fratele cel mic al Festivalului Sziget şi este organizat de nişte tineri pentru care pasiunea pentru muzică pare prioritară. De curând, fratele cel mic a dezertat pentru că, se pare, terenurile mureşene nu mai sunt atât de sigure. Timp de 10 ani, Ştrandul Weekend devenise dintr-o atracţie locală, una cel puţin naţională. În mijlocul verii, frumosul oraş Târgu-Mureş atrăgea pentru câteva zile, mii de tineri. Ştim cu toţii cum se schimbă lucrurile în timpul verii: Clujul se goleşte nefiind o adevărată atracţie turistică şi neoferind nimic care să merite atenţie în moleşeala caliculei din iulie. Dacă suprapunem calendarul universitar peste această stare de fapt, observăm că transhumanţa studenţilor clujeni determină, nu de ieri de azi, dacă nu viaţa, cel puţin vibraţia acestui oraş. Ei bine, tinerii cu şi pentru care se presupune că se va organiza Capitala Tineretului căutau pe timpul verii alte destinaţii decât bătrânul şi plictisitorul Cluj văratec.

Mai nou, cei care iau deciziile vor să susţină şi să încurajeze iniţiativele valoroase ale tinerilor clujeni. Problema e că s-au trezit cam târziu, „strategia” de susţinere a culturii tinere în ultimii 5 ani la Cluj a fost ca şi inexistentă. În schimb au apărut festivaluri fantomă care mai de care mai family oriented sau politically correct. În disperarea lui de a demonstra că merită titlul de Capitală a Tineretului şi / sau a Culturii, Clujul bâjbâie pe tărâmuri necunoscute pentru că a pierdut demult trenul. Aceasta bâlbâială oficială produce celebrele forme fără conţinut: centre de cultură urbană, stadioane, casino-uri şi cinema-uri renovate. Mutaţia de care aminteam la început s-a produs acum, când edilii oraşului şi-au dat seama că aceste forme trebuie umplute ca să existe cu adevărat. Astfel ei cumpără „conţinut” de la cei mai puţin puternici dar mai conştiincioşi şi care, dincolo de orice ambiţii, au crescut ceva din pasiune.