Bună ziua, dragii mei! E din nou vineri, timpul trece super repede, ştiu, dar eu vă aştept ca de fiecare dată cu „Friday, I’m in Love”-ul cald şi proaspăt. Suedezii (iar suedezi?) de la The Mary Onettes vor scoate anul ăsta un album care cred că va fi un mare succes, poate mai puţin pentru criticii de la Pitchfork, aceştia tot reproşându-le că îs prea 80s (cică „n-au nicio scuză să sune aşa de awfully 80s), prea new wave. Dar mie imi plac aşa. Totuşi, pe ultimul material discografic, EP-ul „Love Forever”, Marry Onettes s-au mai lepădat de influenţele The Cure, New Order, The Smiths etc. piesa „Love’s Taking Strange Ways” fiind cam cea mai aproape de anii ’80. Cu un refren în forţă, un bass line şmecher şi pian memorabil, băieţii ne cântă despre căile misterioase ale dragostei. Despre atunci când nu ştii încotro se îndreaptă relaţia şi ce urmează, când nu eşti lăsat nici să pleci, nici să stai „You would never let me go, you would never take me back”. Destul de nasol. Încurcate-s căile dragostei, vouă vă urez să le descurcaţi (dacă vreţi, dacă nu să continuaţi cu misterul), să vă bucuraţi de piesă şi bineînţeles: iubiţi-vă-ţi mulţi!
Sorry, comments are closed for this post.