Radu Leşevschi: Biblioteca Nomadă – 2012, foto: Roland Vaczi

1. De unde a venit ideea unui concurs de intervenţii artistice în spaţiu public şi care crezi că e impactul în oraş?

Acum 3 ani Consiliul Local a scos o hotărâre conform căreia vitrinele nefolosite să fie lipite cu poze cu Clujul vechi. Noi, AltArt-ul am criticat public această hotărâre, și voilá, după 2 zile ne-au sunat de la primărie, că bun bun, critici avem, dar idei mai bune putem scoate? Și noi am zis da’ cum să nu… și am înaintat proiectul Orașul Vizibil, în primă fază pentru vitrine, iar incremental, pentru intervenții în spațiul urban. Impactul în oraș e măsurabil deja din primul an, dar trebuie să te uiți la nivelul unor contexte specifice… comunitatea artistică a început să fie mai atentă la proiect și la tema angajării în spațiul public urban în general, a apărut un număr de articole în presă care, în urma intervențiilor, problematizează utilizarea spațiului public, primăria a devenit din ce în ce mai proactivă, proiectele stârnesc discuții, dezbateri, uneori controverse între cetățeni… pe scurt, treaba merge.

2. Ne aflam la a III-a ediţie, cum au evoluat lucrurile în timp?

Am devenit cu toții mai curajoși. E un proces de învățare colectivă, și pentru noi – organizatorii, și pentru partenerii noștri (ex. Primăria), și pentru comunitatea artistică, și și pentru cetățeni în general, privind interacțiunea lor cu lucrările. În acest an am avut și mai mulți bani (de la AFCN și Primărie), ca atare am putut să comisionăm mai multe lucrări, voturile și comentariile pe site se înmulțesc… e înspre bine, pe toate fronturile.

3. Fundaţia Altart organizează acest proiect în parteneriat cu Primăria Cluj-Napoca şi Grupul Pont. Care e rolul concret al fiecărei entităţi?

Grupul Pont ne ajută la promovarea call-ului, Primăria cu bani și locații. Câteodată avem nevoie de avize și de oarece lobby ca să obținem un anume spațiu și aici Primăria poate funcționa ca un garant credibil că proiectul e „serios”.

4. Ce planuri de viitor aveţi cu Oraşul Vizibil?

Mai mare, mai lung, mai viu, mai curajos, mai relevant pentru oraș. Din acest an am început să ne extindem spre cartiere, și acest trend trebuie să continue. De la anul sper să putem întări și componenta internațională a call-ului, și să propunem primăriei noi modalități de finanțare a proiectului. Privim proiectul ăsta ca pe un sâmbure pornind din care să ne înfăptuim toate visele legate de participare publică în actul cultural, de problematizare a spațiului public urban clujean, de urbanism participativ etc etc etc.

5. Cum s-a desfăşurat concursul anul acesta, ce surprize plăcute / neplăcute au intervenit?

Am avut cei mai mulți înscriși evăr. Juriul era deja rodat, și ca atare procesul de jurizare a mers mai eficient ca anii trecuți. M-a surprins plăcut numărul de propuneri pentru instalații și performance-uri, și asta m-a făcut să simt că există o cerere și o sete pentru asemenea intervenții. Neplăcut… cred că m-aș fi bucurat să văd propuneri mai edgy, care să ne oprească pixul în aer, și să ne facă să cugetăm „oare asta nu-i totuși prea mult?” – așa cum a fost în cazul intervenției lui Carlos Carmonamedina de acum 2 ani, când acesta a acoperit cu pungi negre de gunoi vitrinele CEC-ului.

Carlos Carmonamedina: Intervention – 2010

6. Cele mai importante 3 criterii de selecţie a proiectelor care urmau a fi implementate anu acesta?

Corelarea cu tema propusă, calitatea artistică a lucrării, realizabilitatea.

7. S-a întâmplat vreodată că un proiect selectat să nu poată fi implementat? De ce?

Nu, niciodată. La fiecare implementare am avut probleme, aia da. Dar să nu facem până la urmă, nu s-a întâmplat niciodată. E o altă chestie cât au rămas lucrările expuse, dar asta e o temă dureroasă, și prefer să vorbesc despre ea mai încolo.

8. Care dintre proiectele selectate a fost cel mai greu de concretizat anul acesta?

Cred că „Untitled”-ul a Larisei Sitar, cărarea de pe malul Someșului. 5 oameni au lucrat 4 zile pe ea. Am adus un camion de asfalt spart de pe Plevnei noaptea, și potera, vigilentă, i-a arestat pe toți la descărcare, că avizul primăriei nu era la muncitori… Na, fiecare lucrare e o aventură în sine.

Larisa Sitar: Neintitulat (cărare) – 2012

9. Lucrarea care ţi-a plăcut personal cel mai mult anul acesta? Dar selectând din toate ediţiile? De ce?

Nu e corect să prioritizez eu lucrările în felul ăsta. Dar de exemplu cărarea asta de care ziceam mai înainte, mi se pare că se mulează foarte bine pe tema din anul acesta. Indicatoarele alternative iarăși. Biblioteca nomadă iarăși.

Lala Panait & Silviu Medeșan: Trasee alternative în Cluj – 2012

10. Dacă ai participa la Oraşul Vizibil ce proiect ai propune pentru Cluj?

Aaaargh. L-aș răpi pe Moș Crăciun din nou 😀

PS: Dacă vrei să mai adaugi ceva, nu ezita!

Da, mai e ceva. Felul în care clujenii relaționează cu lucrările. E extrem de dureros:
Cărțile din Biblioteca Nomadă au dispărut în 2 ore.
O parte a indicatorilor de pe Traseele alternative au fost rupte instant.
Muzeul Muncii a fost furat integral.
Aprozar a fost rupt.
Peste jumate din clopoțelele de pe podul Elisabeta au fost furate.
Afișele celor de la 404 au fost acoperite.

Pe scurt, e jale. Pentru mine, această consecvență în vandalizarea lucrărilor înseamnă următoarele 4 lucruri: 1. că există o frustrare generală a clujenilor față de utilizarea spațiului public, și care se manifestă prin explozia asta de energii negative. 2. discursul și valorile produse de lucrări nu sunt ușor decodabile de către clujeni. 3. ar trebui să punem un mai mare accent pe un proces de educație, de contextualizare, de a face lucrările să fie apreciate și ocrotite chiar de către cetățeni. 4. trebuie să avem în vedere, în anii următori, lucrări mai greu destructibile. Trebuie să recunosc, de la vernisaj încoace, sunt cam dezolat. Dar îmi va trece.

Galeria A1: Fugă în pas minor – 2012, foto: Zoly Zelenyak

Aici găsiți un foto-reportaj cu lucrările de la actuala ediţie a Oraşului Vizibil.