Review: Arta tăcerii – Alternativ Quartet @ FdP

Foto: Irina Iacob

Povesteam nu de mult cu un prieten despre Alternativ Quartet. Eram uimiţi de cât de prolifici pot fi aceşti tineri. 3 ani consecutivi, 3 albume. Am fost plăcut surprins în 2010 de discul de debut „Liniştea astupă goluri”, m-am plictisit teribil în 2011 pe „Aripi” (care parcă nu înainta nicăieri şi nicicum) şi eram destul de curios de ce putea pregăti „Când nu cânt” (2012).

Bistriţeni-clujenii au pregătit un turneu ambiţios pentru a lansa acest ultim album, turneu în care plănuiesc să viziteze şi câteva ţări din jur, precum Polonia şi Slovacia. Am avut, astfel, prilejul să-i văd la Fabrica de Pensule, în cea de-a doua seară a festivalului de teatru, dans şi video (mai nou şi de multă muzică) Temps d’Images. Ba mai mult, fiind direct implicat în mişcare, am avut ocazia de a-i observa îndeaproape, în timp ce făceau ultimele pregătiri de dinainte de concert. Am văzut o Sală Studio schimbându-şi complet înfăţişarea după spectacolul de teatru de dinainte, cu o scenă ieşind parcă de nicăieri, poziţionată neaşteptat, cu o formă neobişnuită, pe 3 niveluri, iluminată discret de nişte globuri de lumină galben-palidă. Am văzut un panou alb şi rece prefăcându-se într-un câmp parcă nesfârşit al proiecţiilor: panorame superbe şi peisaje de corpuri, valsând odată cu riffurile graţioase de chitară. Am văzut un Silviu Petrina foarte jovial şi pus pe glume, care, mai târziu, în timpul reprezentaţiei, s-a transformat într-o siluetă negru-albastră, cumva demonică, mereu în mişcare, infatigabilă. Un Alex Prigoană cald, lejer şi binevoitor, dezlănţuindu-se mai apoi furios la tobe pe bucăţi mai intense ale pieselor. Un Bogdan Hopulele oarecum neîndemânatic, neatent, dar zguduind ulterior basul, ferm şi imperturbabil, extrem de prins. Peste toate astea, o constantă: Marcel Hosu, lead singer, chitarist tăcut, îmblânzitor de teremin, fachir, magnetizator, cu a sa privire rătăcitoare, parcă mereu căutând ceva. Liniştea? Respiroul? Mai Binele? Cred că în acei ochi scrutători stă cheia înţelegerii sonorităţilor grele, sobre, post-rock Alternativ Quartet. Ceva îi mistuie pe băieţii ăştia, ceva îi împinge să progreseze, să experimenteze, să încerce Altceva-ul.

Sunt destule scăpări pe aceste 3 albume, dar cred cu tărie că, dacă ne-am apuca să alegem pe-o sprânceană piese de pe triada (de debut) Alternativ Quartet (căci nu le pot vedea ca pe nişte albume separate), am putea construi dacă nu cel mai bun album românesc al ultimilor 3 ani, măcar unul de top 3. Iar asta spune (şopteşte?) multe. În momentele sale izbutite – o tăcere, muzica AQ.

Dan Vamanu este autorul blogului www.easylikejoimorning.com.

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress