Foto: Zoly Zelenyak

Oraşul Vizibil este un concurs de proiecte artistice în spaţiu public iniţiat la Cluj de Fundaţia AltArt în parteneriat cu Grupul PONT şi Primăria Cluj-Napoca.  Acest proiect, aflat la a III-a ediţie este un demers unic în ţara care trasează una din direcţiile pe care mizează Clujul în competiţia pentru statutul de Capitală Culturală Europeană în 2020: promovarea producţiei artistice locale.

În ultimii ani strategia AltArt se deschide mai mult spre social, încercând să rupă cercurile vicioase ale circuitelor din mediul artistic românesc. După această reţetă pare a fi contruit Oraşul Vizibil care propune o anumită temă şi face un call for projects deschis oricui interesat. Acest pas – cu riscurile lui, într-un mediu elitist precum cel artistic – îşi ia toate măsurile de siguranţă pentru a nu derapa: alcătuirea juriului şi CV-ul autorilor. La invitaţia curatorului permanent, István Szakáts (Altart), juriul este alcătuit din vocile unei generaţii deja consacrate: Mihai Pop (Plan B), Alina Banu (Firma 9), arhitectul Eugen Panescu (Planwerk) şi Oana Buzatu (PR-ul Primăriei) care e interfaţa instituţiei care înlesneşte intervenţia în spaţiu public. Această reţea, iscusit ţesută, asigura proiectului un conţinut veritabil, în contrast cu alte proiecte culturale gonflate de Primăria Cluj.

Foto: Roland Vaczi

Dacă lucrările ediţiilor I şi II propuneau scurtcircuitări publice bidimensionale, anul acesta s-a reuşit o desfăşurare de forţe care pare să injecteze realitatea  cu doze veritabile de culoare şi sunet :  ștergarul – trecere de pietoni, indicatoare alternative, clopoţei – obstacole ale rutinei sau biblioteci pop-up. Aici ar merita subliniat faptul că socialul, cu care astfel de proiecte vrea să lucreze, nu acţionează întocmai cum se aşteaptă autorii, iar naivitatea lor este uneori răsplătită cu clopoţei şi indicatoare smulse sau cu cărţi nereturnate niciodată (deci bibliotecara acră avea rolul ei!).

Foto: Roland Vaczi

Se pare că aceasta deturnare a relaţiei clasice artist-exponat-public, specifică cubului alb, are nevoie de timp pentru a putea fi ‘asumată’ de realitatea imperfectă a oraşului. Poate tocmai în asta constă ‘marele plan’ al Oraşului Vizibil: până în 2020 să reuşim să înţelegem cu toţii – de la Primărie, RADP, FdP, Electrica, Poliţia rutieră şi trecând pe la vânzătoarele de la alimentare sau pe la suporterii de orice culoare – că, până la urmă, vom fi parte din aceasi capitală europeană, fie ea culturală sau nu.

Foto: Silviu Medeșan

Aici găsiți un foto-reportaj cu lucrările de la actuala ediţie a Oraşului Vizibil.