Un articol anterior care se numea puţin diferit vroia să fie prima parte a unei încercări de scanare a peisajului muzical clujean. Probabil că nu întâmplător, trupele străine prezentate aici, în partea a II-a, au în deschidere 2 din trupele clujene pe care mă focusam atunci: Quantum Drive şi Lights Out!:

Hercules and Love Affair e un proiect inedit prin formă pentru că Andy Butler crede cu tărie în interşanjabilitatea vocilor care apar pe diferitele materiale produse de el. Au dat lovitura în 2008 când au debutat cu un disc pe care critica îl consideră kick-startul revivalismului disco-ului anilor ’70. Şi într-adevăr, nu au cum să nu te agaţe iremediabil cu bassline-ul senzual şi jam-urile retro-futuristice teleportate direct din colcăiala gay a barurilor new-yorkeze ale aceleiaşi decade. Blind îmbogăţeşte cu o nouă dimensiune mâțâiala lui Antony Hegarty. Concertul viral de pe acoperişul unei clădiri, produs de Pitchfork.tv, îi aduce la rampă pe lesbiana Kim Ann Foxman şi pe transexualul porno, Nomi Ruiz, făcându-te să înţelegi perfect conceptul de pansexualitate. Din păcate, însă, albumul somofor, Blue Songs, a schimbat aproape total componența (a rămas doar Kim) dar şi stilul abordat, Butler concentrându-se pe un sound venit de undeva dintre deceniile 8 şi 9. Interesant ca mişcare, slab ca realizare. Chimia şi atmosfera primului album se pierde total tocmai datorită lipsei lui Nomi și Antony. Oricum, Andy Butler aterizează de pe acoperişul unui zgârie-nori din New York direct într-un beci industrial din Cluj, cum să nu mergi să-l vezi chiar şi pentru un DJ set? (2 noiembrie, Boiler Club)

O children îşi iau numele după o piesa omonimă a lui Nick Cave, conştienţi fiind de faptul că vocea poate fi legătura. Deşi nu sunt încă în prima ligă, alături de The Horrors, Bauhaus sau White Lies, O Children au farmecul lor: un post-punk după reţetă britanică cu voce lugubră care trezeşte comparaţii clişeu cu Joy Division. Deşi e la cel de-al II-lea album, trupa asta are un je-ne-sais-quoi care ‘se leagă’ încet dar sigur. S-ar putea să asistăm la concertul unei viitoare mari revelaţii. (16 noiembrie, Gambrinus Pub, deschidere Quantum Drive)

We Have Band sunt puşi la zid de Pitchfork pentru că sunt foşti angajaţi EMI şi cică aşa ar şi suna: o înşiruire de stereotipii defazate. Hmmm, ascultând piesa ‘Oh’, de exemplu, tind să cred că exagerează (puţin). (24 noiembrie, Gambrinus Pub, deschidere: Lights Out!)