Vineri, 26 oct. 2012 ora 19:00 la Lateral Art Space – Fabrica de Pensule.

Numele proiectului, Mu/Lu, este o abreviere obţinută din numele noastre, Musz-Cristina Curcan şi Lucian Indrei, şi este o abreviere pe care ne-o dorim tocmai pentru că spune ceva important despre noi, şi anume să suntem un cuplu. Şi că discursul creativ s-a născut din viaţa petrecută în doi. Suntem împreună de aproape 4 ani, din noiembrie 2008, şi am început să colecţionăm ”amintiri” ale experiențelor consumate împreună. E ceva obişnuit pentru cupluri să-şi documenteze povestea sub diverse forme, de obicei fotografii sau video-uri. Doar că noi am făcut-o abstractizat. Am păstrat toate chitanţele, bonurile fiscale şi  biletele (de avion, tren, autobuz, muzeu, cinema etc) pe care am reuşit să le strângem. Într-un fel, documentele adunate sunt ”fotografiile” noastre, care deși au o formă diferită, au o funcție asemănătoare. Şi poate chiar mai mult,  pentru că o factură este o dovadă mult mai reală a ceea ce s-a întâmplat, decât o imagine.Proiectul propune o analiză socială şi financiară asupra condiției de tânăr artist care trăieşte în România, prin chestionarea unui obicei cât de poate de normal, cel de a colecţiona obiecte şi experienţe. În epoca ”Consum, deci exist”, fiecare produs cumpărat spune ceva despre tine, despre preferințele tale, te înscrie automat în categorii și tipare, și naște previziuni despre viitoarele ”alegeri” pe care urmează să le faci. Inițial am vrut să aranjăm toate materialele colecționate sub forma unui jurnal. Doar că, deși fiecare obiect ne aparține și reprezintă o parte a vieții noastre private, el aparține de asemenea şi entității care l-a emis, pentru că din motive legale orice bon sau bilet are o copie sau o evidență. “Ei” ajung să aibă o amprentă asupra existenței noastre, iar noi deținem o consecință a existenței lor. (MuLu)

The name of the project, Mu/Lu, is an abbreviation from our names, Musz-Cristina Curcan and Lucian Indrei, and it is an abbreviation we wanted to have because it says something important about us, that is, that we are a couple. And that our creative discourse has been born from our shared life. We have been together for almost 4 years now, since November 2008, and we have started collecting “memories” of the experiences we had together. It is something regular couples do – documenting their history in various ways, usually by taking photos or videos. Only that we did it in an abstract way. We saved all the receipts, invoices and tickets (plane tickets, train tickets, tickets from museums, cinemas, etc) that we managed to keep. In a way, all these documents are our “photographs”, which, though in a different shape, fulfill the same function. Or maybe even more, because a receipt is a better proof of what has happened than a mere image. The project also proposes a social and financial analysis on being a young artist living in Romania, by questioning a normal-as-it-can-be habit,that of collecting objects and experiences. In the era of “I consume, hence I exist”, each product we purchase says something about us, about our preferences, and automatically circumscribes us to certain categories and labels, while also making predictions about the future “choices” we will make. Initially, we wanted to arrange all the collected materials in the form of a diary. But, though each object belongs to us and it represents a piece of our private lives, it also belongs to the issuing entity (because, on legal grounds, each ticket or receipt has a copy or is to be found in a database). “They” end up putting a print on our life, while we hold a consequence of their existence. (MuLu)