Valentin Meteș: N.O.D. vine de la Networking with Ordinary Design, acronimul în sine duce la conceptul proiectului ce polarizează întreaga activitate în jurul unei platforme deschise, la care toată lumea poate aduce îmbunătățiri și oferă totodată o punte virtuală de comunicare pentru participanți, organizatori sau alți susținători ai proiectului pilot. Echipa de organizare și-a păstrat formula de anul trecut, tot împreună cu arh. Edmund Futo și arh. Ruxandra Moldovan am reușit să concretizăm inițiativa, un mic ajutor a venit și din partea unei prietene bune, arh. Hanna Bianca, care a reușit să mai mobilizeze o mână de timișoreni și s-a ocupat de animația cu foc în una din seri.

Nu aș numi-o idee ci mai degrabă un scop, ține de un spectru mai larg al arhitectului ce ar trebui să fie destul de abil încât să poată rezolva o soluție de criză sau să rezolve o problemă și printr-o strategie nu neparat printr-un cadru fizic construit, arhitectul ar trebui să fie eficient și polivalent, nu un pion scump și rigid pe tabla unei comunități. A fost o ambiție a noastră ce a apărut după ce am încheiat ediția din 2011. Ne doream mult să punem în aplicare studiile și ideile ce s-au incubat în timpul taberelor… dar nu știam cum. În primăvara lui 2012 însă s-a aprins un bec și am început să lucrăm din greu la rețeta pentru acea platformă, așa s-a născut NOD. Scopul nostru era de a cultiva ideea bunului comun, responsabilizarea unei comunități și resuscitarea unei comunități care demult și-a pierdut identitatea și scopul, ea consumîndu-se cu această derivă din momentul în care mineritul din zonă a dispărut.

E foarte greu să pot face o proiecție reală a orașului peste un deceniu, noi suntem încă la început, anul

acesta am reușit doar să ne creăm niște parteneri locali de încredere și să construim o imagine bună în cadrul comunității. Prin acțiunile și proiectele ce ni le-am propus încercăm vag să creionăm această imagine a orașului Baia Sprie peste 10 ani. Noi avem speranța ca în Baia Sprie va fi o surpriză plăcută pentru circuitele turistice din țară, sperăm să dea și un exemplu de comunitate responsabilă pentru orașele mai mari. E un teren fertil pentru invetiții în turism și tehnologii noi verzi, competiții sportive , revitalizarea unor meșteșuguri locale. Un mozaic cu juxtapuneri foarte contrastante, care pot să se completeze foarte bine. Sunt câteva ramuri pe care noi încercăm să ne axăm, după câțiva ani de în micul nostru studiu am surpins și câteva inițiative de acest gen. Suntem și într-o perioadă de tatonări cu includerea dealului Minei și a unei regiuni din jurul acestuia în cadrul unui parc geologic. Nu cred că există o rețetă pentru dezovoltarea unei zone miniere dezafectate, ține de context cred și de natura inițiativei. Sunt de părere că în soluția găsită trebuie inclus și beneficiul unei comunități dacă intergitatea mediului natural nu e știrbită, cu toții știm că un mediu curat poate susține o cumunitate sănătoasă și vice-versa.

N.O.D. l-aș numi doar începutul, a fost un proiect pilot, în căutarea unei formule de comunicare și soluționare la distanțe mari cu echipe mixte. Vreau să cred că a fost scânteia și să dovedim că se poate obține efect maxim cu minim de efort. La această întrebare aș veni doar cu o mică completare la răpsunsul precedent: dacă reușim să aducem comunitatea locală de partea noastră, atunci cu sigranță putem să credem că am avansat într-o strategie pe termen mediu/lung. Cu proiectul Green reCreation, până la urmă, încerăm să atingem aceste puncte cheie ale contextului local. Prin acest demers și prin altele viitoare (care sperăm să fie tot mai dese) vrem să expunem trecutul uitat al acestei zone, povestea unui deal fascinant din Baia Sprie. Până în momentul de față intervențiele noastre și-au atins scopul într-o mai mică sau mai mare măsură, locuitorii au început să se folosească de ele, cu bună măsură, virusul a început să se împrăștie și în alte vecinătăți. Ideea e de a implica cât mai mult locuitorii în astfel de demersuri pentru a să-i convingem de beneficiile spiritului civic și să se responsabilizeze să aibă grijă de gospodăria lor și să poată prindă iar încredere.

S-a creat inițial un anturaj cules din cadrul edițiilor anterioare ale taberei, iar apoi el s-a împărțit în 4 echipe. Fiecare echipă a avut posibilitatea e a opta pentru un punct cheie luat din analizele făcute pe parcursul anilor în regiunea Băii Spri. Constrângerile au fost date de un buget care s-a împățit între cele 4 echipe, contextul ce se identifica cu fiecare sit în parte ales. În perioada ”creativă” a echipelor, organizatorii au fost nevoiți să întervină cu diverse reiterații pentru a pune fiecare proiect pe un făgaș real.

După ce proiectele au fost gata s-a demarat tabăra, în paralel a fost nevoie de câteva vizite la diferite ateliere pentru prelucrarea unor elemente sau subansamble pentru câteva proiecte. Timpul acordat pentru procesul creativ și extrasele de material necesare și evaluare financiară a fost de 2 luni, fiecare și-a consumat timpul cum a vrut, data predării a fost sfântă. 2 săptămâni a durat realizarea tuturor proiectelor, din care perioada oficială a taberei a fost doar de 4 zile, din cauza constrângerilor financiare.

Au participat elevi, arhitecți, graphic designeri și artiști, peisagiști, ingineri.

Cred că e o chestiune de optică care la rândul ei e o formă de proiectare a propiei culturi. În general arhitectul vede lumea printr-un filtru de criterii practice, cum un matematician își construiește imaginea lumii pe o rețea de cifre, iar un artist plastic vede oportunitatea de a se exterioriza și de a-și manifesta o trăire. După părerea mea, land art-ul nu solicită o pregătire profesională aparte ci doar o minte limpede și creativă care se lasă sedusă de mediul în care se exprimă. Încă aceste instalații își păstrează caracterul abstract și lasă loc imaginației, chiar dacă arhitecții au înclinația de a le da – sublim – o utilitate.

Eu votez pentru pavilion, clar e foarte… util și utilizat. Comunitatea a votat și ea.

Beneficiarul principal ar fi comuniatea locală, dar oricine e binevenit să se bucure de ele. Până acum multă lume s-a folosit de ele, locuitori din zonă, turiști din afara localității, etc.

Pentru mine implementarea întregului proiect NOD cu puține resurse a fost un lucru inedit în sine, dar am

remarcat faptul că în acest an comunitatea locală s-a implicat în acest proiect prin intermediul unei asociații ‘Clubul Civic Lacul Albastru‘, lucru ce a atras și mai mult atenția asupra inițiativei noastre. În una din seri a avut loc un mic event și un număr de animație cu foc al trupei Shadows (din păcate anul acest a fost doar Costi și Hanna), un team-building sau o formă de socializare, catalizatorul fiind pavilionul. Cu siguranță de acum încolo pavilionul va fi un loc de întâlnire și un motiv bun de escapadă din oraș.

În principiu ne dorim să continuăm seria de proiecte pe care ni le-am propus, să extindem aria de acoperire. La anul vrem să fim la fel de creativi și sperăm să putem ridica șatcheta, dacă reușim să adunăm mai multe fonduri, tabăra va reveni la cele 2 săptămâni, iar data viitoare nu vom mai fi așa timizi, cu cât mai multă lume implicăm, cu atât mai bine. Ne gândeam chiar la varianta de a mări echipa de organziare, ca să putem să ne atingem scopul în 2013. Momentan, avem dezvoltată această platformă NOD pe care intenționăm să o înbunătățim și pe care o vom folosi la anul. Oricum e greu de spus de pe acum exact ce vom face dar vrem să continuăm cu seria de intervenții pe siturile cheie. Atâta timp cât tabăra se va hrăni cu oameni deschiși, creativi și cu spirti de echipă, cu alte cuvinte, oameni faini, rezultatele bune vor continua să surprindă plăcut.