S-o zic de la început. N-am ascultat Rammstein decât din întâmplare, adică industrialul it’s not my piece of cake. Aşa că scuzaţi-mi profana intervenţie. Jumătate din ziua de ieri am petrecut-o pe lângă TIFF. Adică n-am mers la niciun film ci la colateral events. Am încercat să ajung la expoziţia lui Helmut Sturmer cu proiecte de scenografie, care, din afară părea super mişto…am văzut-o prin geam că am ajuns cu o oră înaintea vernisajului, am încercat să intru şi la vernisaj dar ieri era Ziua Maghiară şi se dădea gulaş pe naşpa.Când se dă ceva gratis la TIFF (mai ales, dar şi în general) lumea roieşte în jurul intrării. Nu e neapărat peiorativă judecata asta pentru că şi eu am făcut aşa ceva aseară, când tipa aia blondă din relamele Vodafone m-a băgat la ceva chef TIFF în Diesel. Îi mulţumesc pe această cale! Deci, când e festival de film sau orice manifestare cool, te bagi în seamă. Orice faci trebuie să fie zgomotos, funny (cel puţin pentru tine) şi îndrăzneţ. N-ai badge?! Nu contează, găseşti pe cineva cunoscut sau necunoscut (prilej de a lega prietenii pe interes) şi te plângi că anul ăsta nu ai primit acreditare, că blogul tău e cel mai tare, dar TIFF dă acreditari la ăia care au cele mai multe vizitări şi nu la ăia care scriu conţinut fain (adică tu!). Apropos, asta e aproape adevărat, citiţi ceva review (că nu merge numai cu postat comunicatul de presă şi dat invitaţii gratis) pe unul din blogurile oficiale ale festivalului. Nu ştiu de unde au apărut atâţia blogări în Cluj, că sincer vă spun, de majoritatea nu auzi tot restul anului. La capitolul conţinut, presa din Cluj e la pământ. Dar cine mai are timp să scrie cronici de film, doar sunt în aperiTIFF! Mă rog, deci am rămas la faptul că n-ai badge şi trebuie să intri în Diesel… tipul, ceva regizor, te ia de mână şi le spune ălora de la intrare că eşti prietenul/prietena lui. Cine dracu ar putea trece peste regizor?! Nu vă încurcaţi cu scenografi. DA, chestia asta merge…dar nu la Gulaş Party! De ce!? Pentru că se dă băutura şi mâncare gratis şi ungurească. Aşa, şi întorcându-ne la faptul că vroiam să intru la expoziţia lui Sturmer la ora 19:38 (am întârziat 8 minute), dau să intru în gangul muzeului. Dar ce mi-e dat să văd în faţa ochilor: tipul ăla de la Sigur Ros este pur şi simplu dat afară şi închise uşile după el. Vă daţi seama ce şanse erau să intru eu (fără badge) la expo. Dau să zic ăluia că e din formaţia…(şi m-am oprit la timp!). Dumnezeule, era să-i zic unui bodygard numele unei trupe de post-rock, când nici eu n-am ascultat un album de-al lor da capo al fine… Trebuia să-i zic că e din juriu, dar nu mi a venit pe loc. Oricum, Kjartan Sveinsson a fost dat afară şi tipul de la pază nu m-a ascultat nici pe mine, nici pe el. Am plecat siderat acasă.
idem
Am băut ţuică şi m-am întors la Competiţia Locală… care, fie vorba între noi, e ceva la care un regisor cu ştaif n-o să aplice niciodată. Adică scu-ză-mă… Compeţia Locală TIFF?! Cel puţin Scurtmetraje româneşti! Competiţia Locală e aia unde merg cele mai nasoale filme, nu cred că pot să mi imaginez cum e să fii în juriu. Adică nu cred că juriu chiar se uită la toate filmele trimise! Să fim serioşi, ar fi inuman. Ar trebui să-l întrebăm pe Lucian Maier care mai scrie pe la noi şi aseară a ieşit la rampă să dea premiul. Bun, deci competiţia locală este unul dintre copiii pe care-i creşte TIFF-ul. De cauza asta probabil că era Tudor Girugiu acolo, faţă cu Fabrica de Pensule – a love and hate relationship. Eu eram acolo pentru că ai ocazia să vezi ce fac unii din amicii tăi. N-a câştigat nici Matei Pleşa cu Lutierul lui şi nici Mihai Dragolea cu varianta lui clujeană a ‘Exit Through The Gift Shop’ (doar că personajele erau tipii ăia de mâzgălesc aiurea pereţii din centru făcând ‘street art’, fără cagule şi cenzură, pentru că deh, a venit timpul să-i cunoaştem). Documentarul în sine simpatic, pentru că punea faţă în faţă grafferi cu average romanian people şi rezultatul a fost similar cu episodul ăla din Family Guy când… Premiul Fabricii de Pensule a fost dat unei fete pe care n-o cunosc şi care şi-a documentat discuţiile pe Skype cu părinţii (sau erau 2 fete?!). Tot pe tema cool young people vs. lame old people. Adică tipa aia vroia să rămână în Istanbul (ceea ce înţeleg, că am fost şi ştiu ce înseamnă) dar vorba lu’ mă-sa: ‘Turcia n-o cunoşti din campusul universitar.’ dar şi vorba lu’ fii-sa ‘nici de la TV.’ Oricum, a meritat, că am râs cel mai mult (sau era efectul ţuicii?!). A mai fost acordat un premiu de la ceva bancă dar nu m-am prins care a fost şpilu’ exact. Sper să crească tot mai frumos acest prunc născut din dragostea TIFF pentru Cluj.
Aşa, şi în sfârşit concertul Laibach, trupa legendară căreia Rammstein îi datorează existenţa. Şi aşa e şi muzica lor. La film n-am fost… dar am înţeles că e pe torrente.. şi se suprapunea cu scena locală. Am ascultat în schimb soundtrack-ul şi toate se leagă, bineînţeles.. Filmul e o parodie la adresa naziştilor – e sexy treaba asta de la Tarantino încoa’. Da, dar am citit în aperiTIFF că ăştia de la Iron Sky strângeau bani la Berlinală, încă de prin 2005, deci au luat Basterds-ii la capitolul originalitate. Deci e vorba de cât de repede faci rost de bani, şi bineînţeles că americanii se descurcă mai bine decât europenii. Aşa mi-a zis aseară un regisor din L.A., că în Europa, lumea chiar se uită la filme şi nu doar la nota de plată. Totul se leagă, v-am zis. Ne batem joc în ultimul hal de toată estetica asta cu uniforme, reguli stricte, banderole roşi dar şi roz, mov (alege ce culoare vrei din curcubeu) dar mai ales de limbaj. Cum ne batem joc? Păi ne îmbrăcăm aproape ca ei, facem un logo asemănător, monocromie, negru pe alb, înfiinţăm un grup artistic influent cu nume sonor, NSK. Cântăm industrial… un fel de rock foarte testosteronic datorită elementelor electronice dar mai ales datorită vocii bărbăteşti foarte groase, grave. Cântăm versuri în totală contradicţie cu imaginea creată. Înfiinţam un stat fictiv, fără teritoriu, îi compunem imn, scoatem un album care conţine piese cu nume de ţări, fiecare bucată interpretează imnul ţării respective etc. Rezultatul e dezastros dpdv muzical dar cu statement artistic. Suntem super politici în tot ce facem, zicem. Tot timpul ăsta suntem ambigui, apoi suntem acuzaţi de extremism de stânga şi de dreapta. Facem scandal. Done! Asta-i reţeta Laibach: nu iei nimic prea în serios, nici măcar muzica. Cine a zis că Laibach e o trupă? Nu ei, în orice caz, ei nu dau sentinţe. Asta e secretul. Ah, şi nu te despărţi niciodată… Cum? Păi se schimbă membrii trupei, numele rămâne acelaşi. Şi încă ceva, există un CAP, acelaşi. Eu l-am văzut aseară în Diesel.
excelent!!!
Silviu, comentariul tau la adresa Competitiei locale e usor malitios si nu tine cont de citeva lucruri:
*nici măcar în competiția mare a festivalului nu se pot înscrie regizori cu ștaif din simplul motiv că TIFF e un festival care, in latura competitionala, se adresează debudanților.
*asadar, pentru orice regizor, ca sa ajunga sa aiba staif, tre sa treaca mai intii – programatic vorbind – prin competitiile TIFF.
*Competitia locala se adreseaza celor care fac film de maxim 30 de minute si, prin naștere, activitate sau prin școala pe care o urmează, sînt legați de Cluj Napoca.
*scopul ei e de a gasi talente, de a le promova numele, de a le ajuta – pe cit posibil – sa iasa din anonimat.
*castigatoarea de anul trecut, Laura Punkosti, e prezenta anul acesta in Talent Lab la TIFF, eu cred in capacitatea sa de a realiza proiecte insemnate, sper sa si aiba ocazia sa isi duca la bun sfirsit ideile pe care le are.
calitatea premiantelor competitiei:
filmul Laurei Laura Pünköstii, Toy, cistigatorul de anul trecut, e un scurtmetraj care putea face fata cu brio si competitiei de scurtmetraje din cadrul Zilelor Filmului ROmanesc. Toy impreuna cu filmele premiate anul acesta sint printre cele mai bune scurtmetraje romanesti pe care eu le-am vazut in ultmii doi ani – alaturi de 15 Iulie al lui Cristi Iftime si alaturi de Asteptind zorile al lui Mihai Sofronea. dupa criterii pe care – in ce priveste filmele de anul acesta – le-am aratat in textul pe care l-am scris pentru LiterNet si pe care l-am reluat si aci pe slicker.
calitatea proiectelor inscrise in competitie este in mare masura foarte slaba.
am urmarit toate filmele inscrise, insa nu pe toate cu aceeasi atentie. au fost inscrise si reclame la agentii imobiliare si filme realizate pentru a fi prezentate in mediul neoprotestant. au fost inscrise si jurnale personale ale unor domni care critica, lamentabil din orice punct de vedere, politica guvernului Boc. tot felul de aberatii. insa filmele care au fost proiectate aseara au calitati (filmele cistigatoare + inner love, lutierul sau loc de joaca au calitati remarcabile, fara sa fie, insa, proiecte izbutite, rotunde, deplin convingatoare. iar autoportret sau be-for – realizate tot de Manuela Borza si Paula Onet, fetele care au cistigat premiul Fabricii cu filmul Connection Lost – sint proiecte foarte bune, insa mai degraba sint din sfera video-art decit din cea a fictiunii sau documentarului cinematografic, dar spun multe despre talentul pe care îl au cele două cineaste).
Deci nici pe tine nu te-au lăsat să intri la Sturmer din cauza gulaşului, eh? Şi pe mine m-a băgat cineva cu badge pe la 8 în curte, nu la gulaş, că să constat că puteam intra ignorând pur şi simplu bumperii care m-au minţit că vernisajul s-a terminat şi urcând liniştit scările. Mi se rupe de Ziua Maghiară, de gulaş şi de acreditările lor stupide. Apropo, vineri mi-am putut lua bilet de la Casa TIFF, sâmbătă m-a întrebat fata de la ghişeu dacă am acreditare. Nu, nu am acreditare. Dar am bani de bilet şi vreau să vi-i dau vouă, e vreo problemă?!
La Baba Zula idem, am fost suficient de inspirat ca să nu merg şi am auzit apoi că au fost probleme cu paza (ask Lala) şi că sala Flacăra e de aiurea şi are ecou oribil. Normal că-i aiurea, doar e hală industrială pentru tricotaje, nu sală de concerte. Ceea ce nu i-a împiedicat pe organizatori să încaseze 50 lei pe bilet.
atata de bine o putut sa-mi pice concertu’, ca nici nu-mi vine sa cred
daca ai vrut sa ne demonstrezi cit esti de superficial, ai reusit. mai citeste, mai asculta muzica, si reapuca-te de scris peste vreo 20 de ani
kreator: bre, e totuși un blog, omul vrea să-i știe lumea părerea, nu scrie doctorat în muzicologie. Unii apreciaza genul asta de intervenții.
La un film cu nazişti din Lună doar Laibach sau Rammstein puteau să facă coloana sonoră 🙂
@Lucian: remarca mea era doar ironica la adresa celor care nu vor, din orgoliu, sa isi trimita filmele la competitia locala. Cred ca se intelege ca apreciez ceea ce vrea TIFF sa construiasca pentru Cluj cu acest proiect de cursa fooooarte lunga. Abia astept editia urmatoare si mult mai multe nume din jurul meu printre finalisti.
@kreator: nu inteleg exact la ce te referi dar inteleg perfect atitudinea ta.