TIFF soundtrack coverage: Rodion G.A.

foto Roxi Pop. Mai multe, aici.

Un lucru e cert, sâmbătă seara la Casa TIFF era să ‘iau bătaie’ de două ori. Am mers cu mult entuziasm la concertul Rodion G.A. – una din primele trupe de muzică electronică româneşti. Dacă eşti cât de cât de interesat de ceea ce se întâmplă acum în muzică indie, nişa electrică, atunci probabil ai auzit de nume precum Washed Out, Toro y Moi, Ariel Pink, John Maus, Austra sau Grimes şi cred că aş putea continua la nesfârşit… Ce au în comun aceste nume, pentru că v-aţi prins că nu vreau să vorbesc din nou despre chillwave, este faptul că fiecare încearcă să recupereze un sound care pentru părinţii noştri sună foarte familiar, iar pentru generaţia noastră, dacă acum 5 ani suna old-school, acum, sună extrem de actual şi cool, tocmai datorită contribuţiei celor pe care i-am enumerat mai sus. Da, e vorba de reînvierea unor ‘elemente’ ce defineau atmosfera de acu 20-30 de ani. Când spun elemente mă refer la ‘ticuri muzicale’ care au rămas în memoria populară sau personală a celui care le reinterpretează în cheie contemporană ca foarte 70s sau 80s.
Seara de sâmbătă a fost una deosebit de interesantă tocmai pentru că a adunat laolaltă cel puţin 2 generaţii care nu aveau altcumva cum să se întâlnească. Moşnegii care erau cât p-aci să-mi tragă câteva scatoalce pentru că stăteam în faţa lor la începutul concertului, şi noi, generic etichetaţi ca hipsteri. Pe cei 2 moşnegi vroiam să-i întreb sarcastic de când n-au mai ieşit la un concert, pentru că lucrurile s-au mai schimbat între timp. În timpul concertului am ajuns însă la concluzia că mă înşelam amarnic. La Casa TIFF mi-am dat seama că noi, generaţia obsedată de vintage, snobii care facem poze cu Iphone-ul şi punem filtre Earlybird în Instagram ca să avem cât mai multe like-uri pe Facebook, suntem nepoţii post-modernismului by definition, de fapt, atât de mult tânjim după un trecut netrăit, încât ajungem să-l confundăm cu prezentul. De aceea nu-mi venea să cred că montajul proiectat în timpul concertului Rodion G.A. cu momente banale din existenţa trupei nu sunt ‘trucate’ cu ceva filtre de vintigizat (drept să spun, nici acum nu sunt 100% convins, dacă nu-mi confirma cineva din organizare). Bun revenind, uncheşii ăia trecuţi de primele 2 tinereţi probabil erau 2 vecini din Grigorescu de-ai domnului Rodion şi au venit să-l vadă în concert pentru prima oară după 30 de ani. Ce contează dacă n-au mai fost la un concert de vreo 3 decenii. Poate că Platoul Sălii Sporturilor sau Zilele Clujului nu le-au oferit până acum  nimic interesant în meniu.
Bineînţeles, au fost multe stângăcii la primul eveniment din curte Casei TIFF. De exemplu, la acest concert nu prea aveau ce cauta mesele şi scaunele în faţa scenei. Spre sfârşitul concertului nu eram singurul pe care doar faptul că urma o proiecţie de film m-a stăpânit să nu merg în faţa scenei şi să dansez aşa pe ‘Stele şi Lumini’. Şi nici sonorizarea nu era perfectă, aşa cum nici pauzele între piese până se derula sau chiar schimba banda magnetică nu erau ‘conforme’ cu cutumele actuale. Sau poate că statul ăsta pe scaun era metaforic, suntem în urmă cu cel puţin 30 de ani, ne cenzurăm şi ştim să ne ‘marketizăm’ valorile în felul ăsta, stând pe scaun. Ca să mă justific cumva, poate de asta m-au enervat vecinii lui Rodion, vroiau să stau jos ca să vadă ei, cei din spate. Nu cred că trebuie să stăm jos ca să vadă toată lumea, cred că trebuie să ne ridicăm cât mai sus ca să-i vedem toţi cât mai bine. Dacă evenimentul nu avea alura asta de concert de muzică clasică în aer liber, probail Rodion se ridica şi el în picioare de pe scaunul de unde apasa play şi dubla vocea de pe bandă. Ştiu că la început de concert a declarat că nu vom vedea ceea ce acum am numi atitudine scenică (dans şi antren) dar a cântat aşa cum şi-a compus fiecare piesă: şi el la rândul lui, de pe scaun.
Deci ca să conchid, că n-o să termin dacă continui încercând să motivez fiecare mişcare a concertului: ar trebui să ne ridicăm de pe scaun, să trecem peste pasivitatea asta care în 30 de ani am văzut că nu duce nicăieri şi să păşim spre viitor, vorba aia, aşa cum a făcut Ion Dumitrescu, care a făcut ‘primul pas’ şi împreună cu ‘celebrul’ Rodion Roşca a reînviat trupa Rodion G.A. după 30 de ani. Nu-şi puteau alege mai bine momentul, aşteptăm cu nerăbdare prime 3 discuri!
PS: A doua bătaie pe care era cât p’aci s-o primesc era pentru că n-am ştiut ce reprezintă logo-ul de pe tricoul unui tip care se afla în public. Din fericire mi-a explicat că e o trupă străină de care Rodion ar fi fost influenţat. N-am reţinut numele şi nu cred că o să îndrăznesc să întreb DIN NOU!
Pentru o cultură muzicală bine pusă la punct puteţi asculta unele din piesele compuse de Rodion G.A. aici.
Interviu pe tifftv.ro.
FacebookGoogle+Twitter

un răspuns la TIFF soundtrack coverage: Rodion G.A.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress