Deschidea oficială TIFF de anul acesta a fost o adevarată provocare. O provocare datorată celor 12 grade de afară şi a umezelii instalate odată cu ploaia de dinainte de ora 9. În sfârşit, mă gândeam că în cazul în care plouă, se va muta locaţia în Cinema Florin Piersic – dar n-a fost aşa. Primeai într-adevar, la intrare, vestitele pături şi huse pentru scaun, dar sincer cred că ar fi fost mai degrabă nevoie de un sac de dormit impermeabil foarte gros (şi cateva doze de paracetamol) ca să rezisti, darămite să mai şi savurezi cât de cât proiecţiile în aer liber.
Pentru deschiderea fetivalului s-a urmat pas cu pas procedura, totul începând cu salutarea tuturor personalităţilor prezente [s-au transmis mulţumiri speciale („prieteneşti, sub nici o formă electorale”) domnului Boc], a luat cuvântul primarul actual al Clujului, Radu Moisin, care a anunţat printre altele un proiect special pe cinematografie – construirea unui studio de film în zona Lomb din Cluj-Napoca – finanţat din fonduri structurale, ş.a.md…
Prima proiecţie a fost a scurtmetrajului Superman, Spiderman sau Batman, în regia lui Tudor Giurgiu, care a fost selectat la trei festivaluri de film: Gulf International Film Festival – Dubai (10-16 aprilie), Kiev International Short Film Festival (20-22 aprilie) şi Seattle International Film Festival (17 mai – 10 iunie).
Apoi, pentru prima dată în viaţa mea, mi-a părut rău că nu-mi place să merg la mall: zilele trecute orchestra Notes & Ties a făcut un flashmob în mall, a cărui filmare se proiecta acum la Gală.
O mostră găsită pe youtube, filmată de un amator:
În timp ce se proiecta filmarea din mall, orchestra s-a strecurat pe scenă şi a fost o surpriză nemaipomenită când s-au aprins luminile şi i-am văzut gata pregătiţi de concert. Au făcut un mix de neuitat al unor coloane sonore celebre.
A urmat proiecţia scurtmetrajului Le voyage dans la lune a lui Georges Méliès, [restaurat/coloana sonoră făcută de AIR], pe care vă tot invit să-l urmăriţi:
Cam atât a fost pentru mine, pentru că eram deja sloi şi consider foarte important confortul fizic şi o ambianţă plăcută pentru a te delecta pe îndelete cu un film.
Seara s-a încheiat cu proiecţia filmului Despre oameni şi melci (regia Tudor Giurgiu).
În cocluzie, programul a fost bine gândit, dar din păcate, nu ştiu câţi au reuşit să se bucure din plin.
PS: Am primit la intrare albumul de fotografii al lui Şerban Mestecăneanu „Oraşul. Oamenii. Festivalul” – achiziţie care m-a încântat (poate mai mult pentru faptul că îmi plac la nebunie printurile) – photobook experiment cu fotografii care surprind spiritul oraşului în timpul festivalului.
Stop bitchin’ ‘bout the weather, trebuia să te uiţi la vreme şi vedeai că erau anunţate averse. La Republica era Zâna. Voiai cumva să ne scoată din sală ca să aibă loc hipsterii ce-au mers la deschiderea oficială?
Btw, paracetamolul nu se ia profilactic şi nu iei „câteva doze” odată pentru că îţi fuţi ficatul. Ăla îl iei când ai deja febră, dureri musculare sau stare gripală. Se ia şi ca analgezic uşor. Preventiv ia mai bine vitamina C eliberare prelungită + zinc.
Iar Boc să se ducă înapoi la Răchiţele, patria gatereleor şi a tăietorilor clandestini de păduri.
Expoziţia cu Săpânţa e cam varză, la Bumbuţ merg la vernisaj că mi-a zis O. că what a bore, ţii neapărat să mergi? De fapt nu, nu ţin. Doar lansările de carte sunt mai plictisitoare, zice ea, dar e şi cu lansare de carte, răspund eu; bine, e clar atunci. Ce-a pus Mestecăneanu pe afiş mi s-a părut foarte slab. La printuri le zice reproduceri fotografice în româneşte, iar la printer tehnician reproduceri 🙂
Voiam să zic că n-am apucat să merg la Bumbuţ la vernisaj dar e ieşit altceva.
Cateodata oamenii mai fac haz de necaz, hiperbolizeaza, ironizeaza…:)
Reproducerile fotografice digitale nu le pot baga in aceeasi oala cu imprimarea pe hartie fotografica.
Referitor la expozitia cu Sapanta, nici mie nu mi se pare c-ar fi mare lucru de capu ei; a lui Bumbut la fel. Dar totul e publicitate si ce sa-i faci daca asta ni se dau acum. Sunt o gramada de fotografi talentati de care nu o sa auda nimeni niciodata, sau cel putin n-o sa le organizeze nimeni astfel de expozitii.
> Reproducerile fotografice digitale nu le pot baga in aceeasi oala cu imprimarea pe hartie fotografica.
Se numesc la fel şi în română şi în engleză deci din pdv lingvistic sunt deja în aceeaşi oală. Între hârtie fotografică şi un inkjet bun diferenţele sunt doar de nuanţă dacă te uiţi cu ochiul liber. Doar procedeele diferă. Unii mai specifică şi tehnologia/procedeul (C-print, lambda/lightjet, giclée, inkjet, dye transfer, cibachrome, argint, platină/paladiu, lith, calotip, cianotip, Van Dyke, colodiu/wet plate, etc.) acolo unde-i necesar. Ultimele sunt procedee alternative.