Expoziţie: Bandi Saşa „No law” şi Iulia Boscu „Dacă nu mint, nu pot fi”

Universitatea de Arta si Design Cluj-Napoca

Expo Maraton editia a II-a:

NO LAW – Bandi Saşa

Dacă nu mint, nu pot fi – Iulia Boscu

Casa Matei, 3 mai 2012, 7:00pm.

NO LAW este proiectul cu care am dorit să particip la expo maraton, dar care este de asemenea numele proiectului meu de master, care iniţial doream să îl numesc “ Vis! Vis! Vis!” nume ce este inspirat dintr-o incantaţie a unor vrăjitoare ce doreau a trimite o persoană în lumea viselor . M-am decis să rămân la titlul de “No law”, pentru a descrie mai bine intenţile mele în cadrul acestui proiect, proiect care reprezintă visele mele, literal vorbind(oarecum),şi având un oarecare “dispreţ” pentru realitate, rutină sau alte mofturi ale omului modern, m-am decis că este un motiv bun pentru care mi-am şi dorit să materializez proiectul acesta .

No law, pentru că lumea viselor mele o consider a nu avea vreo lege , a nu avea vreo ordine, un sens anume , fără dumnezei, fără religie, fără vreun fel de restricţii, fără bine, fără rău, fără “mine” şi fără “tine”.

Per ansamblu, nu doresc să îmi reprezint visele exact cum le-am văzut, ar fi prea simplu sau prea greu, sau ceva între. Nu! Reprezentările sau materializarea lor sunt mai mult un fel de interpretare, ca şi cum eu, după ce mă trezesc încerc să fac o legătură a subconştientului meu cu conştientul meu, un raport, o “şedinţă” cu o “concluzie”, mă transform intr-un fel de dicţionar uman de interpretare a propriilor vise. Desenez, reprezint o fractură, o persoană, un moment, un sentiment, o atmosferă din visul şi visele cu pricina. Astfel în momentul când încerc să materializez visul, doresc să “descriu” mutilările realitaţii cărora am fost martor, pozitive sau negative, de asemena şi atmosfera, personajele( aceşti agenţi ai realitaţii mutilate continue),această “poezie ” fără început sau sfârşit,mutilare lirică dar fără versuri.

De asemena încerc să duc, conceptul de vis mai departe, exploatând conceptul cat de mult posibil, reprezentând vise când sunt treaz ( day dreaming ), sau experiente din timpul zilei cand sunt treaz dar totusi “ visez”. Un fel de “imi imaginez ca…” dus mai departe, dar nu cu aceeaşi agresivitate ca visele in sine, când dorm.

Despre lucrările în sine, aş spune că am abordat tehnici mixte, materiale diferite şi un aspect nu tocmai ortodox, pentru a mă încadra descrierilor de mai sus. Prin limbajul liniilor şi culorilor, cu ajutorul carora nu am incercat decat să mă alătur şi să reamintesc visul .

Acestea fiind spuse, mă întreb cât de tristă poate fi lumea asta, incât, omul (sau unii) par a-şi dori să se indeparteze cat mai mult de realitate. Sau este rutina?

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress