„Hrană Nu Bombe” este, după cum afirmă facilitatorii, „o acțiune ce încurajează cooperarea, demnitatea, pacea și respectul”. Este o mișcare care s-a dezvoltat din anii 1980 la nivel mondial, formându-se în timp sute de colective ad-hoc în întreaga lume. „Hrană Nu Bombe / Food not Bombs” se opune violenței structurale sau fizice, „fie că e vorba de război, sărăcie, rasism sau de violența împotriva animalelor și a Pământului”. Îi știu pe clujenii din mișcare de câțiva ani, când făceam cu unii dintre ei interviuri la radio despre aceste demersuri.
„Hrană nu Bombe” vă invită, miercuri, 28 decembrie, de la ora 13, la o masă caldă și la un ceai în Piața Mihai Viteazul, Cluj-Napoca. Haideți în număr cât mai mare! Tinerii formați într-o tradiție socialist-libertariană își motivează acțiunea pe pagina de facebook a evenimentului cu următoarele date, din care spicuiesc: „- 950 de milioane de oameni nu au acces la destulă hrană – mai mult decât populația Europei și a Statelor Unite la un loc (conform FAO 2010); – 25.000 de oameni (adulți și copii) mor în fiecare zi datorită foametei; – Conform unui raport al Uniunii Europene din 2010 toți cei 950 de milioane de oameni flămânzi ar putea fi hrăniți de hrană produsă în exces; – Principalul motiv pentru care oamenii nu au acces la suficientă hrană este sărăcia. În fiecare an la nivel global se cheltuiesc 1.600 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea armamentelor și întreținerea armatelor și a conflictelor armate etc.”.
Vom fi prezenți și câțiva membri ai Grupului pentru Acțiune Socială (GAS) pentru a sprijini mesajul mișcării, dar și pentru a aminti participanților scrisoarea deschisă către autorități pentru retragerea trupelor RO din Afganistan și „investirea resurselor economisite cu prioritate în sectorul educativ, în domeniul sănătății și în protecția mediului”.
Adi Dohotaru: Se spune că istoria este o succesiune a violențelor de tot felul, nu doar a cooperării. De ce o mișcare de acest fel ar pune accentul pe non-violență când violența fizică, abstractă sau sistemică pare parte a naturii umane? Cum e răsturnat un sistem opresiv pe baza unei filozofii non-violente? Cum e răsturnat acel sistem pe căi non-violente dacă suntem într-un lagăr de concentrare sau dacă ne referim la simplul nostru apetit pentru carne animală..
Food Not Bombs Cluj: Din păcate, suntem într-adevăr înconjuraţi de violenţă constant. Vine în diferite forme, diferite intensităţi. Food not bombs este o formă de protest paşnică, împotriva violenţei. Este o modalitate de a protesta împotriva consumerismului, conflictelor armate (care deşi trăim in 2011, se pare că „conducătorii” noştri nu se mai satură de ele), sărăciei, foametei şi nu în ultimul rând împotriva masacrului de animale. Toate înglobate de capitalism, care până la urmă se face vinovat pentru situaţia în care ne aflăm. Da, se pare că violenţa este pare a naturii umane, dar trăim într-o lume în care putem decide când să fim violenţi şi când nu. Avem posibilitatea asta. În schimb, în zonele de conflict, oamenii sunt victimele violenţei armatei, statului, intereselor însetaţilor de bani. Aceşti oameni nu mai au luxul de a alege cum să acţioneze, din păcate răspunsul la violenţă este tot cu violenţă. Considerăm că un sistem opresiv nu poate fi răsturnat fără violenţă. S-a încercat de-a lungul istoriei, dar până la urmă s-a ajuns şi la violenţă (ex mişcarea aboliţionistă). Cât despre apetitul unora pentru carne… Nu vedem nicio diferenţă între suferinţa oamenilor şi suferinţa animalelor. Ceea ce se întâmplă în fermele industriale poate fi uşor comparat cu holocaustul. Pentru cei interesaţi recomandăm cartea lui Jonathan Safran Foer – „Eating animals”, plus internetul este plin de documentare şi literatură în legătură cu subiectul acesta (de exemplu, documentarul Earthlings).
Citiți în continuare interviul pe site-ul Grupului pentru Acțiune Socială (GAS).
Sorry, comments are closed for this post.