În câteva episoade o să trec prin câteva asocieri care vor să organizeze cumva pleiada de artişti care vor performa la începutul lui septembrie la Berlin Festival. Încep cu 2 tineri prodigioşi care au produs, fiecare la timpul lui, un sound fără să ştie niciunul că vor crea un shift al nişei. În era digitală, celebritatea i-a găsit oarecum nepregătiţi, luându-le-o înainte. Pasiunea, profesionalismul şi modestia i-a făcut să-şi asume slăbiciuni datorate lipsei de experienţă. Lucrul ăsta îi face pe amândoi şi mai simpatici.

Cine: Zack Condon a.k.a. Beirut

Cum: Şi-a compus singur primul album la 19 ani, fiind marcat de sound-ul Balcanilor, deşi el e născut în New Mexico. La lansare, în 2006, colajele lui muzicale erau ceva atât de ciudat încât au făcut turul blogosferei indie. Bineînţeles, lucrul acesta a fost facilitat de labelul Da Ba Bing! dar şi de vocea aerată şi irezistibilă a lui Zack. Noua abordare vine la ţanc şi pentru critică, plictisită deja de  o redundanţă care începea să colcăie. Revenind la prima remarcă de mai sus, aş adăuga că chiar el îşi asumă evocarea „nostalgiei unor lucruri care nu i s-au întâmplat niciodată”. (Spin, nov. 2006) De ce: „I went to this store, and someone had put a sticker on my record (Gulag Orkestar) that said The Best Album of the 19th Century.” (Zack Condon in SPIN, nov. 2006)

Când: Berlin Festival @ Tempelhof, Main Stage, 10 sept. ora 19:30

Cine: James Blake

Cum: Şi-a lansat albumul omonim la începutul acestui an, devenind în scurt timp un nume foarte vehiculat. Încă mai aşteptăm câştigătorul celui mai bun album britanic al anului, J.B. fiind nominalizat la Mercury Prize alături de PJ Harvey, Metronomy sau Adele. De menţionat că câstigatorii de anul trecut au fost XX, cei care au netezit acceptarea de către publicul larg a unor producţii   experimentale din zona electro-indie-ului. Blake se consideră un urmaş al lor, muzica lui fiind de multe ori descrisă de critică drept post-dubstep, post-house etc. Adică a dus dub-stepul la alt nivel, l-a popularizat, l-a scos din nişă. Puristii văd un sacrilegiu în asta, restul lumii se bucură de un sound care nu mai este nici soul, nici dub-step, nici gospel sau R’n’B. E pur şi simplu plăcut urechii.

De ce: „Playing on my own yields this creative satisfaction, while playing to a crowd, delivering that music to people later on, it’s another kind of satisfaction, it’s a gratification.” (Clash, fev. 2011)

Când: Berlin Festival @ Tempelhof, Main Stage, 9 sept. ora 14:00

Silviu MEDEŞAN