Exerciții de rebeliune – Lansări de carte Herg Benet

Editura Herg Benet, Grupul Librarium şi revista Şapte Seri vă invită sâmbătă, 14 mai, ora 19, la Librăria Book Corner (Strada Eroilor, numarul 15) la o serie de discuţii pe marginea a şase cărţi recente, inedite, ce au stârnit deja interesul atât al criticii literare cât şi al cititorilor. Este vorba despre:

  • – volumul de proză “Deania Neagră”, de Alexandru Petria
  • – volumul de proză “S.T.E.P.”, de Igor Ursenco
  • – volumul de poezii “Iubirea e amintirea unui viol”, de Leonard Ancuța
  • – romanul “Recolta roşie”, de Răzvan T. Coloja
  • – volumul de poezii “Gothic”, de Ştefan Bolea
  • – romanul “Sânge satanic”, de Cristina Nemerovschi

Întâlnirea cu scriitorii menţionaţi face parte din turneul editurii Herg Benet, intitulat “Exerciţii de rebeliune”, eveniment ce îşi propune să prezinte câţiva dintre cei mai îndrăzneţi şi inediţi autori ai ultimul val literar. Veţi descoperi, intrând în atmosfera cărţilor acestor patru autori, atât o continuitate a literaturii româneşti actuale, cât şi abordări cu totul noi, surprinzătoare şi mai ales foarte personale. Evenimentul va fi moderat de către Alexandru Voicescu, editorul Herg Benet. După prezentare, sunteţi invitaţi la o sesiune de autografe oferite de Alexandru Petria, Igor Ursenco, Leonard Ancuţa, Răzvan T. Coloja, Ştefan Bolea şi Cristina Nemerovschi.

Informaţii despre autori şi cărţile lansate:


Despre “Deania Neagră” – Alexandru Petria

„O carte pe care am citit-o „dintr-o bucată” şi pe care am recitit-o imediat, dar tot am rămas sur ma soif – mi-ar fi plăcut să fie măcar de două-trei ori mai voluminoasă! Prin ce m-a cucerit? Prin micile „poveşti” atroce, gingaşe sau gingaş-atroce, cîteodată chiar „crude şi insolite”, prin caracterele excelent schiţate în două trei pagini, prin calitatea stilului, excelent adaptat de autor micilor spaţii explorate. Nu mă îndo- iesc că voi deschide adesea această „casetă de bijuterii”, pentru a revedea un inel, o agrafă, un colier. Şi, de bună seamă, aş fi foarte bucuros dacă autorul ar recidiva cît de repede.” (Liviu Antonesei)
„Cine spune că, în ţara lui Caragiale (I.L.), marea literatură nu se poate naşte din teme „mărunte”? Instantaneele în proză ale lui Alexandru Petria surprind o lume la intersecţia fabulosului nebănuit cu pitorescul jegos, cartografiind universul în continuă schimbare, aproape volatil, al contemporaneităţii mărunte. Scriitorul reuşeşte această performanţă cu cinism narativ bine stăpânit, cu tandreţe, chiar… dar una deloc lipsită de cruzime. Bine aţi venit într-o cuşcă a maimuţelor actualizată în Deania neagră! ” (Dan-Silviu Boerescu)
„Prozele scurte ale lui Alexandru Petria sunt pline de surprize – ca, de pildă, fantezia personajului Todoran, care, după un act sexual fami- liar şi fără magie, visează deodată că are umerii şi braţele acoperite de porumbei. O altă lume nevăzută, uneori sinistră, alteori de vis, este ceea ce oferă autorul înăuntrul trăirilor tuturor personajelor, declarate – şi cunoscute – în mod intenţionat mediocre, tocmai pentru a ni se arăta că, de fapt, sunt misterioase. Cel mai misterios rămâne autorul însuşi. După un asalt anecdotal şi imaginar unanim foarte bine scris, ne rămâne încă necunoscut, dar dator să ni se desfăşoare în narative mai lungi. Sunt extrem de curios să continui să-l citesc.” (Petru Popescu)

Despre “S.T.E.P.” – Igor Ursenco

Ce legătură ocultă, dar imuabilă, există între Sfinţi, Terorişti, Epileptici şi Poeţi!
Cum poate o persoană obişnuită, din punctul de vedere al statisticii, să îţi rateze propria naştere! Şi asta, cu toate calculele plauzibile pe hîrtie! Dar moartea? Ce se ştie despre noua maladie incurabilă, numită ”Crepitudine”? Dar ultimile tendinţe ale brandului „Shakespeare” la casa de nebuni? Care este organul de gîndire al teroristului? Care sunt simptomele plauzibile de bovarism! Ce cunoştinţe de mecanică feroviară avea Anna Karenina şi dacă au rămas general valabile în epoca post-modernă?

„Printre calităţile axiologice ale prozelor scurte oferite de Igor Ursenco, în volumul de faţă, şi care au circulat îndelung pe net, unii comentatori au ţinut să remarce în special calitatea lor extraliterară, scăpînd din atenţie faptul că autorul lor se raportează manifest împotriva esteticii tradiţionale. De exemplu în „S.T.E.P.“, unul dintre cele mai reprezentative texte pentru stilul inconfundabil pe care îl abordează, autorul se declară adeptul supra-senzorialităţii, menite să reînnoiască periodic „analogia, convenenthia, sympatheia, emulatio şi signatura“ din hermeneutica sacră a culturii. Astfel – străbătînd cîmpurile semantice şi narative profunde – cititorul nu poate trece prea uşor de apocalipticul ironiei şi renascentismul grav deopotrivă, care, împreună, pun toate problemele majore ale omenirii să rezoneze complementar, la foc fierbinte. Efectul special care rezultă îşi va deconspira − inevitabil chiar şi asupra lectorului mai iscusit − inflexiunile sale poetic, epileptic, terorist şi sacral, toate în acelaşi timp.” (Alexander MIZIKOV)

Despre “Iubirea e amintirea unui viol” – Leonard Ancuţa:

Sub masca dură, violentă, a titlului de pe coperta, cititorul descoperă o lume aparte în care se îmbină stări puternice, contagioase, penetrante, cu sfiala şi firavul unor sentimente a căror lumină tremură ca pieptul unei fecioare la vederea iubitului.
Leonard Ancuţa priveşte iubirea de dinăuntrul ei, s-ar putea spune că vede lumea prin ochii iubirii pe care o locuieşte – un ghost in the machine care vorbeşte despre lumea exterioară, despre viaţă, tocmai ştiind şi filtrând prin ţesătura fină ca puful de pe aripile unui fluture a sufletului său o realitate care de foarte multe ori a fost construită din sentimente antagonice dragostei.
„Poezia lui Leonard Ancuţa reprezintă o stare de spirit în dezacord făţiş cu normele unei sensibilităţi ultragiate. Metafora sa este dură în planul expresiei, dar ireală din punct de vedere al percepţiei; atît ca mod de a iubi cît şi ca artă de a se răzgîndi în cuvinte… în sensul de a se delimita deopotrivă tragic şi ironic in linia unui postmodernism asumat. Uneori, tangoul lui cu onirismul face loc unui spectacol de coridă inspirat, parcă, din maeştrii luptelor cu tauri. Leonard Ancuţa se joacă la limita imprudenţei cu un sentiment pe care, poetic vorbind, îl domină, dar căruia i se şi subjugă. Versul său este expresia unui sentiment exprimat cu mijloace cînd vehemente, cînd înstrăinate: dar, ca la orice poet autentic, vocea lui se propagă cu viteza intensităţii. Leonard Ancuţa e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente…” (Traian T. Coşovei)

Despre “Recolta roşie” – Răzvan T. Coloja:

Un agent secret al Bisericii este chemat de Înalţii Ierarhi să rezolve o problemă delicată, care ar putea avea repercursiuni grave asupra imaginii unei instituţii ce se bazează în primul rând pe încredere. Însă legătura cu Dumnezeu şi cu Sfintele Taine nu este deloc ceea ce pare…

“Recolta roşie” este un roman fără compromisuri, o perspectivă acidă asupra lumii moderne, o confesiune şocantă despre ipocrizie şi Biserică, prezentate cu luciditatea unei scriituri aspre, aproape neiertătoare, dar extrem de reale.

Despre “Gothic” – Ştefan Bolea

„În poemele lui, Ştefan Bolea taie destul de adânc în carnea lumii, exact cum se laudă în arta poetică din finalul volumului. Vizionarismul de-o claritate fără cusur în eseuri devine, în poezie, o apocalipsă notată din perspectiva unui spectator mizantrop şi un cântec despre detaliile prozistice ale morţii generale. Imaginaţia lingvistică, gustul apoftegmelor ori luciditatea discursului se află într-un acord discret cu emoţia unui bărbat peste care trec, în găşti compacte, motociclişti, şoferi de taxi din Pakistan, Nietzsche şi Kierkegaard, umbra lui Lautréamont şi stoluri de tv-homunculi, scoşi din showuri de staniol reciclat.
Gothic este un titlu sub care stau, pitiţi împreună, un om puternic şi un altul aparent neajutorat şi cu toate porţile deschise. Nu vă lăsaţi înşelaţi de cel de-al doilea! E tot Ştefan Bolea pregătit să intre la bal.” (Doina Ruşti)
“Poezia lui Ştefan Bolea se află la vârsta trufiei. Şi a catastrofei. Poetul simte enorm şi vede monstruos. Din fericire pentru poezia lui, vocea care-i dictează este nu numai provocatoare şi sarcastică, ci şi încărcată de forţă. Şi expresivă.” (Marta Petreu)

Despre “Sânge satanic” – Cristina Nemerovschi:

Mizantropie, droguri, moarte, chefuri sălbatice, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinţii, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îşi apar în somn… Ce gust şi ce culoare au experienţele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea lui M., ar fi purtat Stavroghin brăţări cu ţepi şi cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiţtii şi vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?

“Sânge satanic e o carte excepţional scrisă, care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clişeele scrisului şi creează o viziune epică atât de convingătoare, încât, citind-o, te simţi imediat contaminat de aventura adolescenţei răzvrătite. Se citeşte halucinant, se citeşte cu sufletul, nu poţi să sari niciun fel de pagină, de pasaj, sunt scrise într-o emoţie şi într-o vervă extraordinare amândouă, care ajung până la inima cititorului” (Doina Ruşti)

“Adevăratul “Trainspottin’” aici e de căutat. Dacă Dostoievski s-ar fi întâlnit cu Irvine Welsh ar fi putut pune de-o coproducţie, iar un tânăr Tarantino s-ar fi apucat s-o demoleze prin ecranizare!” (Dan-Silviu Boerescu)

“Performanţa la care ajunge personajul este că reuşeşte să-şi trăiască propria proiecţie asupra realităţii fără a se îndoi vreo clipă de inautenticitatea ei. Să fii tu, să te eliberezi de clişeele impuse, de prejudecăţi.” (Luiza Mitu)

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2019 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress