Încă o postare cu Maratonul Internațional Cluj și mă duc… La Maratonul Apuseni din 25 iunie 2011 de la Băișoara. Despre pregătirile la acest maraton montan, singurul al Apusenilor, organizat de Clubul Alpin Român din Cluj – Secția Universitară Cluj, o să vă povestesc însă mai încolo. Câteva impresii de la primul maraton clujean internațional, din nefericire, cam la spartul chefului:

– surprinzător de multă lume amatoare de mișcare pentru o primă ediție, peste 1.200 de participanți la cele patru probe (maraton – 42 km, semimaraton – 21 km, cros – 6 km, cursă copii – 2 km), deci tot respectul pentru organizatorii maratonului, de la Runners Cluj din Cluj, și în special lui Horațiu Morar care s-a zbătut imens pentru ca acest maraton să iasă ok

– foarte puțină lume pe margine, poate din cauza aerului rece și a vântului tăios, dar în special din cauza lipsei de educație sportivă a românilor; totuși, am impresia că asta se poate schimba la viitoarele ediții printr-o propagandă mediatică eficientă

– bucurie mare că prietena, Ioana Mica, a fost cel mai bine clasată dintre alergătorii clujeni de super-fond, ea fiind pe locul patru la maraton, cu timpul aprox. de 3 h jumate (asta deși e la primul maraton de șosea), înaintea ei fiind doar sportive de performanță

– senzație de satisfacție că nu doar 7 majoritari alergam pentru cauza gLOC – „Fond de solidaritate pentru locuințe”, ci și 14 copii din Pata Rât (detalii privind cauza gLOC și donații pe site-ul nostru)

– lipsa unor personalități din administrația locală ca să facă media să participe într-un număr mai mare la eveniment și să transmită astfel vorba

– poate că dacă ar fi fost niscai fotbaliști de la U sau CFR sau baschetbaliști de la U Mobitelco se mediatiza mai bine maratonul, mai ales că sportivii de performanță nu au cum să uite că atletismul e „mama sporturilor”; uff, pe scurt, obsesia mea cu mediatizarea mainstream e legată de faptul că îți poate aduce mult mai mulți alergători amatori decât doar prin rețele de socializare new media adresate alergătorilor

– cauzele sociale au beneficiat de foarte puțină publicitate, semn de apatie civică și mediatică, dar va trebui să mă obișnuiesc dacă nu vreau să emigrez, deși am din ce în ce mai des fantezii de genul ăsta în ultimul timp

– privirea surprinsă a polițiștilor când alergam și le ziceam să bată cinciu’ și zâmbetul cald al alergătorilor care băteau firesc palma cu mine și Ioana