8 pătrățele de critică socială + veste bună

Dacă aveți răbdare să parcurgeți articolul care documentează dintr-un unghi personal micile campanii de până acum ale cetățenilor cu privire la reaproprierea Parcului Feroviarilor, vestea bună e la PS:

Câteva motive mai personale pentru care am intrat în campania de „salvare” a Parcului Feroviarilor, mai ales că încerc de câțiva ani să îi mobilizez pe oameni să protesteze împotriva privatizării fostului Orășel al Copiilor. Am opt pătrățele pe abdomen și sunt mândru de asta. De când eram puștan am făcut sport, într-un cadru organizat sau nu. Am practicat câțiva ani atletism și am prins câteva campionate naționale, câțiva ani de volei, timp în care am participat la întreceri regionale și naționale, câteva luni de fotbal la Universitatea cu o generație bună de fotbaliști care a devenit ulterior campioană a țării la nivel de juniori. Am jucat baschet în curtea școlii cu jucători talentați care au prins echipa mare a Universității Mobitelco și au reprezentat România la meciuri internaționale. Sunt un fioros jucător de ping-pong, spaima familiei, fac drumeții cu bicicleta în pădurile din preajma Clujului și în Munții Apuseni. Într-o vreme îmi plăcea să mă cațăr alături de câțiva prieteni montaniarzi, deși nu eram foarte talentat. Particip la maratoane montane, mai grele dar mai spectaculoase decât cele de șosea. Iar când alerg prin pădure văd căprioare și veverițe pe care retina le absoarbe. O săptămână fără sport mă depresează. Deși concepția mea despre sport e apropiată de idealul amatorismului coubertian, nu exclude însă sportul profesionist. Dar, în principiu, prefer ca praxis și concept sportul de masă, fără mize financiare, ca activitate educativă uneori, ca joc și joacă alteori.

În concepția mea, cooperarea dintre participanți prevalează competiției. Mă orientez după principiile estetice și pedagogice care se regăsesc în sintagmele antice mens sana in corpore sano (o minte sănătoasă într-un corp sănătos) și kalokagathia (o îmbinare între bine și frumos), așadar sportul presupune un ideal de cetățenie și de dezvoltare personală armonioasă. Concordanța dintre dezvoltarea intelectuală și cea corporală și cultul pentru o apariție fizică plăcută ochiului, înțeleasă în termeni estetici ca ideal al armoniei, are o echivalență politică în ideea egalității cu privire la utilizarea resurselor care permit o evoluție comunitară echilibrată, care evită dizarmoniile sociale provocate de stratificările sociale accentuate. În ceea ce privește sportul, egalitatea se traduce prin accesul liber, general și gratuit la cât mai multe parcuri, locuri de joacă și infrastructură pentru a face mișcare.

Citiți mai multe în CriticAtac.

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress