Cluj, 2002-2010
Categoria: oraş
Proiectant: arh. Radu Spânu ş.a.
Beneficiari: Consiliul Judeţean Cluj, Biserica Ortodoxă Română

Ansamblul, alcătuit din sediul Bibliotecii Judeţene, sediul Consiliului Judeţean, o biserică ortodoxă şi o clădire de birouri, ocupă o fîşie de teren aflată în proprietatea administraţiei publice. Terenul, aflat la poalele celei de a doua cornişe a Someşului, a rămas neocupat pînă la începutul anilor 2000, ca rezultat al întreruperii, în 1990, a realizării centrului cartierului Mărăşti. Începînd din 2000, zona a fost parcelată şi ocupată treptat.

Din punct de vedere urbanistic, ansamblul se distanţează net faţă de sistematizarea rigidă a cartierului din jur, produs al anilor 1980. Pentru flexibilitatea schemei, s-a renunţat încă de la început la instrumentele „clasice” cum ar fi elaborarea unui masterplan premergător sau la organizarea de concursuri de soluţii. Prin eludarea paşilor consacraţi ai planificării urbane, ba chiar prin eludarea planificării în sine, ansamblul răspunde mai „lin” provocărilor unui parcurs economic, social – dar mai ales politic – presărat cu obstacole şi incertitudini. Clădirile se individualizează în context ca solitari masivi, expresie a unei noi atitudini în edificarea oraşului: liberală şi personalizantă.

Spaţiile libere dintre clădiri urmează cu consecvenţă aceeaşi logică. În contrast cu spaţiul public ubicuu, anonim şi neasumat al cartierului socialist, găsim parcaje îngrădite cu grijă şi straturi de panseluţe. Deschiderea monumentală a Pieţei Mărăşti se sfîrşeşte brusc în gărduleţele noii generaţii de clădiri publice, iar apoi în rămăşiţe de teren viran care, pentru că nu aparţin nici uneia dintre instituţii, devin mini-rampe de deşeuri (profitînd din plin de panta accentuată). Mărăşti rămîne cartierul cu cea mai importantă criză de spaţii verzi din oraş.
În fine, pentru a definitiva dramatic ruptura cu trecutul, cu prezentul, cu noi şi chiar şi cu ei, clădirile (administraţie, cultură şi culte) maschează cel mai mare bidonville din Cluj (după celebrul Pata Rît), aflat la mai puţin de 20 de metri. În bună tradiţie românească, sediile pseudo-grandioase ale instituţiilor cu responsabilităţi sociale, rezolvă astfel adevăratele probleme ale societăţii.

Ca excepţie care confirmă regula, singura formă de continuitate cu socialismul se regăseşte în arhitectură. În înfăţişarea bibliotecii recunoaştem cu uşurinţă un vis neîmplinit al anilor 80 (Tête Défense + bulevardul Victoria Socialismului), transpus în provincie şi adus în anii 2000 prin introducerea tehnologiei termopan şi a numelui proiectantului (ilegal) pe o placă dispusă la intrare.

În 2020, Cluj doreşte să devină Capitală Culturală Europeană.

update:

Ca o confirmare promptă a observaţiilor de mai sus (făcute în urmă cu zece zile), evoluţiile recente ne oferă din nou dovada înaltei responsabilităţi sociale şi urbanistice a administraţiei. Inaugurarea recentă a ultimului edificiu al ansamblului – sediul Consiliului Judeţean – a creat prilejul unei ample operaţiuni de salubrizare a zonei. Astfel, aşezarea informală de pe strada Coastei a fost demolată, iar locatarii mutaţi undeva la periferie. Dar, mai pe larg, într-un articol bine agrementat cu rasism aici:  http://www.ziuadecj.ro/eveniment/ce-au-indurat-vecinii-romilor-de-pe-coastei–57821.html

update 2:

http://ziuadecj.ro/eveniment/se-ingroasa-gluma-scandalul-romilor-evacuati-de-pe-coastei-ajunge-la-amnesty-international–58082.html