Pleşu şi Chomsky, mici diferenţe

Am citit stupefiat interviul pe care l-a dat Pleşu portalului Hotnews. Pe lângă dăscăleala obişnuită pe care Pleşu o administrează naţiei, cu mici bombăneli de bunic şarmant, dar niţel indispus, e uimitor diagnosticul său în problema wikileaks. Vă las să comparaţi două atitudini diametral opuse, sugestive, cred eu, pentru tipuri de discernământ diferit, pentru tipuri de implicare intelectuală în spaţiul public complet opuse. Dacă Pleşu acreditează ideea unui jurnalism iresponsabil, care nu ştie să gestioneze cantitatea de informaţie dând drumul la informaţii frivole (adică doar ceea ce a prins din şuvoi fostul ministru de externe), Chomsky vede în dezvăluiri poziţia nedemocratică a SUA. Statele Unite insistă să prezinte Iranul drept un mare pericol în Orientul Mijlociu pentru o posibilă invazie, în timp ce sondajele din zonă arată clar că SUA sunt percepute drept principalul pericol, iar arma nucleară e percepută de populaţia arabă din jurul Iranului (o ţară non-arabă) drept o formă de stabilitate. Totuşi, aceste aspecte i-au scăpat celui mai apreciat intelectual din spaţiul românesc, dânsul fiind mai degrabă preocupat să povestească despre murăturile din ambasade de pe vremea în care era ministru. Facem pariu că şi pe alte probleme tot despre murături vorbeşte?

ANDREI PLEŞU în Hotnews:„Pe de alta parte, cred ca s-a umflat foarte mult subiectul. N-am aflat lucruri spectaculoase de acolo, am aflat mai curand lucruri picante. […] Ideea ca jurnalismul consta in mari lovituri de genul asta e o idee pernicioasa, si n-ar trebui incurajata. Sigur ca orice gazetar, daca are in mana ceva neobisnuit, se bucura sa poata valorifica acest lucru, in limite, totusi, responsabile. Eu cred ca a arunca pe piata fara discernamant orice, numai ca stii ca asta o sa te puna pe prima pagina, este o manevra adolescentina mai curand decat matura, si nu mi se pare un model de urmat. Nu vreau sa fac teorii conspirationiste, dar in general, cand documente de acest tip si in aceasta cantitate ies la suprafata, nu poate fi vorba de un nebunatic jucaus. Trebuie sa fie macar o complicitate a detinatorilor de informatie, a unora din ei, trebuie sa fie cine stie ce tensiuni intestine in aceasta lume. Dar nu pot crede ca orice nebun, sau orice experimentator sturlubatic poate sa-si permita sa puna pe piata asemenea lucruri fara sa fie intr-o retea”.

NOAM CHOMSKY la Democracy Now!: „…but I think we should pay attention to what we learn from the leaks. What we learn, for example, is the kinds of things I’ve said. The most—perhaps the most dramatic revelation is the—I’ve already mentioned—the bitter hatred of democracy that is revealed both by the U.S. government—Hillary Clinton, others—and also by the diplomatic service. To tell the world, to tell—they’re talking to each other—to pretend to each other that the Arab world regards Iran as the major threat and wants the U.S. to bomb Iran is extremely revealing, when they know that approximately 80 percent of Arab opinion regards the U.S. and Israel as the major threat, 10 percent regard Iran as the major threat, and a majority, 57 percent, think the region would be better off with Iranian nuclear weapons as a kind of deterrent. That doesn’t even enter. All that enters is what they claim has been said by Arab dictators, brutal Arab dictators. That’s what counts. How representative this is of what they say, we don’t know, because we don’t know what the filtering is. But that’s a minor point. The major point is that the population is irrelevant. All that matters is the opinions of the dictators that we support. And if they were to back us, that’s the Arab world. That’s a very revealing picture of the mentality of U.S. political leadership, and presumably elite opinion”.

FacebookGoogle+Twitter

4 răspuns la Pleşu şi Chomsky, mici diferenţe

  1. Cum poti sa pui o eticheta pe dezvaluirile Wikileaks? Este libertatea presei dusa la extrem, o utopie pana acum ceva timp. Presa „conventionala” trebuie sa coexiste cumva cu Puterea, din punct de vedere financiar cel putin. Wikileaks e in afara cadrului conventional, in domeniul haiduciei. Se pare, din pacate, ca s-au axat pe Statele Unite; ce-ar fi daca ar publica cablograme secrete rusesti? Toate statele au interese si subterfugii; nu exista stat fara pata. Ar fi bine ca Wikileaks sa respecte un principiu fundamental al presei – impartialitatea – si sa publice si documente din „tabara adversa” – Rusia, China, UE… nu stiu de ce am impresia ca picanteria documentelor americane ar putea fi cel putin egalata de cele provenind de la alte superputeri.

  2. Adi, problema nu-i informaţia în sine ci faptul că au încercat să înnece Wikileaks ca să impiedice informaţia să iasă la suprafaţă. Făcând asta, încercând să cenzureze informaţia, nu au făcut altceva decât s-o confirme şi să ducă la mediatizarea ei. Până şi un ignorant mediatic ca mine, care nu are TV, nu ascultă radio şi nu citeşte ziare a auzit (de la prieteni). Dacă stateau cu mâna în sân, putea fi foarte bine un zvon şi oamenii nu-l băgau în seamă. Asta se întamplă întotdeuna când încerci să împiedici băşinile: le faci să iasa cu presiune mai mare, să producă zgomot şi să pută îngrozitor. Şi toată audienţa o să se prindă cine s-a băşit. Scuze de analogie, Pleşu mi-a dat ideea.

  3. Dar nu sunt parturi informationale, sunt informatii relevante daca sunt triate, asa cum si Pentagon Papers au facut istorie in jurnalismul american (cu scurgeri de info. de la Pentagon). Plesu minimizeaza importanta unor info. pentru ca nu e documentat, pentru ca nu a reusit sa trieze ceva relevant in zgomotul mediatic. Trebuia pur si simplu sa nu se exprime pe subiect, nu sa toarne gogosi si castraveti pe masa. La fel e pe o gramada de alte subiecte. De pilda, cand vorbeste de „oameni de stiinta” extrem de valorosi ca Tismaneanu (unul dintre cei mai contestati istorici din spatiul romanesc pentru lipsa lui de tact in judecata) sau Antohi (alt istoric care conducea doctorate fara sa aiba doctorat).

  4. @zobuleanu: Sunt de acord ca probabilitatea de a gasi informatii care sa incrimineze alte superputeri, mai ales unele cu mari probleme de democratie interna ca Rusia sau China, e mai mare. Dar, din punctul meu de vedere, a gasi astfel de informatii este in primul rand responsabilitatea cetatenilor din tarile respective. E normal ca statele sa aiba interese, nimeni nu neaga asta, ideea e sa fie in acord cu principiile afisate. Mai sus am dat doar un exemplu al dezvaluirilor: cazul Iranului, care e incriminata de SUA ca fiind puterea care ameninta cel mai tare securitatea in Orientul Mijlociu datorita programului nuclear, desi sondajele din tarile arabe din afara iranului arata clar ca SUA e perceputa ca principala amenintare. Impartialitatea e un principiu jurnalistic, istoric, stiintific chiar, foarte interesant, doar ca lumea uita sa spuna ca la im-partialitate se ajunge (ca la un soi de ideal) colectand o gramada de parti. Plesu a vazut doar partile irelevante din scurgerile de informatii. Daca asteptam un an-doi se va ajunge la o sinteza relevanta a datelor de pana acum. Am incalecat pe-o sa, si mi-am spus parerea asa!

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress