Foarte bun articolul cercetătorului Ștefan Dorondel despre cartea lui Wiliam Tsuma cu privire la exploatarea mineritului aurifer din Ghana, realizată tot prin folosirea de cianuri, așa cum e preconizat proiectul de la Roșia Montană. Articolul din Observatorul Cultural arată pericolele, dacă mai era nevoie, ale unei astfel de exploatări dar și al abuzurilor corporațiilor transnaționale în țări corupte, în care capitalismul nu e temperat de democrație. Din păcate, mesaje ca cel al cercetătorului român nu apar mai des în presa românească din simplul motiv că RMGC își face publicitate cam prin toată presa românească. Dar mai sunt câteva oaze, revistele culturale. Pe lângă Observator aș mai recomanda și CriticAtac, de departe cea mai proaspătă ca abordare și mesaj în publicistica românească:

Astazi, Ghana este a doua ţară africană producătoare de aur, ocupă locul 10 în lume, iar exportul de aur constituie 95% din totalul minereurilor exportate, aducînd o contribuţie de 40% din totalul veniturilor din export. Atît regimul colonial, cît şi cel postcolonial au a-vut strategii similare: au încorporate, în politica lor, şefii locali ai comunităţilor pentru un mai bun control al resurselor şi au legiferat extracţia de aur, astfel încît să încurajeze productivitatea, neglijînd aspectele de mediu şi situaţia comunităţilor locale din zona minieră. Un aspect important al reformelor în acest domeniu a fost privatizarea minelor, sub impactul ideologiilor neoliberale şi sub supravegherea Băncii Mondiale, care au fost cumpărate de investitori străini. Venind cu cifre exacte, autorul arată că aceste reforme de la sfîrşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 au servit mai degrabă pieţelor internaţionale decît comunităţilor locale sau statului ghanez.