Tocmai ce mă gândeam astăzi că iarăşi s-a nimerit să vină seara ShortsUp deodată cu fulgii de nea. Aşa că eroilor (cu dichis) din noi, numai bine le-au prins ceaiul şi prăjiturelele care i-au întâmpinat.

Eroii Contemporani au debutat cu Antonio’s Breakfast (2005 – Daniel Mulloy), povestea unui tânăr ce încearcă să aibă grijă de tatăl său imobilizat în scaunul cu rotile, fără a-şi neglija prietenii (mai mult sau mai puţin “eroii străzilor” – ce se dovedesc a fi cam stângaci în faţa unei bătrânele iscusite într-ale telefoanelor publice). În Time’s Up (2009 – Jan Peters, Marie-Catherine Theiler) cei doi regizori filmează şi montează propria lor experienţă din timpul sarcinii Mariei. Acţiunea porneşte de la lupta contra-cronomentru a îndeplinirii activităţilor de zi cu zi şi urmăreşte transformarea ce apare odată cu formula matematică a timpului şi curgerii acestuia în funcţie de viteza luminii. Între cele două momente: secvenţa de derapaj în care timpul încetineşte vizibil şi frumoasă scenă în care mersul incredibil de încet îţi poate da senzaţia că păşeşti pe Lună. De la probleme metafizice la unele foarte fizice, scurt-metrajul La primera vez (2001 – Borja Cobeaga) încercând să găsească soluţia problemei unei femei de 70 de ani, încă fată bătrână, ce se hotărăşte să apeleze la serviciile unui tânăr profesionist. Va fi el un erou… sau nu? Auf der Strecke (2007 – Reto Caffi) este poate unul dintre cele mai reuşite filmuleţe ale serii (bonus: nominalizat la Oscar în 2009). Rolf, paznic la un magazin universal, este îndrăgostit de vânzătoarea de la raionul de cărţi şi se foloseşte de camerele de filmat nu numai pentru a surprinde infractorii, dar şi pentru a o vedea pe Sarah. Zi de zi acesta merge cu acelaşi metrou şi trece pe la librărie în speranţa că va reuşi să schimbe mai mult de două cuvinte cu Sarah; până într-o noapte când ea urcă însoţită de un bărbat în metrou. Lucrurile iau o turnură destul de bizară şi Rolf trebuie să aleagă între asumarea unei responsabilităţi sau câştigarea apropierii dorite faţă de Sarah.

Paul Rondin est… Paul Rondin (2008 – Frédérick Vin) şi suferă de un defect profesional, transformându-şi orice replică în voiceover. Iar pentru că viaţa sa personală nu este nici pe departe unul dintre filmele ale căror replici le ştie pe de rost, Paul trebuie să-şi încerce norocul la o agenţie matrimonială. Va avea perechea sa voce de… telefonistă? About a Girl (2001 – Brian Percival), filmul care a câştigat premiul BAFTA pentru scurt-metraj în 2002, mizează pe ultima scenă, care te pune în situaţia dificilă de a-l sau a nu-l reviziona. Filmările urmăresc o adolescentă pe drumul de-a lungul unui canal, vorbind despre viaţa sa şi fredonând versurile melodiei “Stronger” (B. Spears). Ce urmează este doar rezultatul unei vieţi de familie (puţin-spus) deficitare. Ultima proiecţie a reprezentat-o un alt nominalizat la Oscar, Éramos pocos (2005 – Borja Cobeaga) – un scurt dedicat eroinelor din zilele noastre care încă mai acceptă să gătească sau să ne aranjeze lucrurile atunci când nu suntem în stare. Iar uneori eroinele se dovedesc a fi doar nişte străine care-şi doresc să nu mai rămână la azilul de bătrâni.

Iniţial programat în încheierea serii, filmul Tanghi argentini (2006 – Guy Thys) nu a mai încăput în timpul alocat, dar, ca să vă stârnesc puţin curiozitatea, este vorba de un alt nominalizat la Oscar, despre un “erou” funcţionar care acceptă rolul de cupidon singuratic, aflându-şi bucuria în a le găsi colegilor săi partenerele potrivite. Filmul începe în paşi de tango, se sfârşeşte în poezie, şi merită văzut mai ales pentru că aduce voie-bună în serile friguroase.