Primit-am de la Ştefan Manasia, moşul Nepotului lu’ Thoreau despre noua întâlnire de mirecuri, ora. 18.00. Poetul arădean V. Leac e unul dintre cei mai joviali scriitori pe care i-am întâlnit, iar poezia sa este în aceeaşi notă – glumeaţă, comunicativă, extrem de orală, de clamat în piaţa publică, deşi nu e nimic de clamat, într-atât de lapidară fiind în semnificaţii. Poezia sa îmi pare cumva plată şi banală la nivel semantic, dar e foarte ok aşa, pentru că trăim într-o inflaţie asfixiantă de sens, mai ales informaţional. Îmi place să mi-l imaginez în privinţa tehnicii drept un fel de Dan Perjovschi, însă fără mesaj politic. De fapt, nu e niciun mesaj, nicio finalitate, rămâne doar râsul după o joacă.

Dragii Moşului Nicolae,
cadoul lunii decembrie pt. clubberii lectori = (încă legal) V. Leac,
poet, prozator, dramaturg, soţ şi staroste al lumii literare arădene.
Noua lui carte de versuri, Toţi sînt îngrijoraţi, apărută la Editura Tracus Arte, în 2010, se găseşte în toate librăriile bune. Va media V. Derevlean; vor secţiona: J. Szantai, Şt. Manasia & Fr. Breda.

PS: Întîlnirea va avea loc sub dictonul: „Şi eu sînt un baptist al literaturii!”

Câteva cuvinte mai pertinente decât ale mele, cetitor făţarnic şi rar de poezie, pe site-ul editurii hipiste Tracus Arte, o editură foarte proaspătă, iubitoare de scriitori români şi de cai:

Nu rămâi cu ceva „precis” după lectura acestui volum, nu ai putea să spui despre ce este vorba – ai putea spune că este cu nişte personaje şi că unul dintre ele este de bună-seamă dezosata. Poemele trăiesc atâta timp cât sunt citite, dar când începi să citeşti, îţi comunică o viaţă a lor, ne-compulsivă, un amestec de stranietate şi obişnuit, care te obligă să continui, trezindu-ţi curiozitatea de a vrea să şti ce se mai întâmplă.