Autobiografia în prezenţa lui Ujică

Criticul de film Andrei Gorzo scrie că Autobiografia lui Ceauşescu e o capodoperă. Sunt în asentimentul lui. Producţia nu e un documentar, aşa cum e prezentat din economie de explicaţii la câte un festival, ci după spusele regizorului, e un film nonficţional. Nu trebuie să fim totdeauna de acord cu intenţia autorului, însă de data asta are dreptate. Imaginile sunt toate „documente”, însă montajul subtil din presupusa perspectivă a dictatorului Ceauşescu, e infuzia, ce-i drept minimalistă, de artă non-ficţională. Distincţia pare un fleac, însă devine mai evidentă pe un alt plan, cel literar, când se face, de pildă, deosebirea între romanul nonficţional Cu sânge rece scris de Truman Capote şi documentarul jurnalistic al marilor reporteri Carl Bernstein şi Bob Woodward care şi-au transformat seria de investigaţii despre scandalul Watergate într-o carte.

Un regizor care l-ar fi citit pe Tismăneanu ori pe alţi bravi anticomunişti postdecembrişti ar fi putut rata cu uşurinţă un astfel de film, aşa cum s-a întâpmplat cu reportajele şi anchetele de înfierare, travestite în documentare, ale Luciei Hossu-Longin din anii 90, jurnalistă interesată, ca atâţia alţii, să condamne trecutul, nu să îl înţeleagă sau să-l explice. Departe de a-l înfiera simplist pe Ceauşescu, ne e redată proiecţia dictatorului asupra sa. Un om adulat la adunări oficiale, venerat ori stimat oriunde s-ar afla în vizită, determinat să construiască viitorul socialist al patriei în consimţământul general.

Momentul meu preferat din film e când Ceuşescu joacă beachvolei. E foarte neîndemânatic la mijlocul fileului, mai vine şi Elena să îl ajute. Pentru cei care cunosc voleiul cât de cât, ca jucător la fileu Ceauşescu e în poziţia ridicătorului care e obligat să dea pase. Ceauşescu nu pasează niciodată, pentru că instinctul său de prădător şi megalomania îi spun că el trebuie să fie cel care pune mingea jos în terenul advers. Rar reuşeşte. Ce-i mijto e că toţi începătorii cu care am jucat volei nu erau obişnuiţi să paseze la început, ci încercau să trimită cât mai repede mingea în terenul advers. Lui Ceauşescu nu i-a spus nimeni să paseze.

Filmul nu trebuie ratat, mai ales că mai aveţi ocazia să îl vedeţi la Cinemateca TIFF, miercuri, 24 noiembrie, de la ora 19.30, la Cinema Arta în prezenţa regizorului Andrei Ujică. La finalul filmului realizat exclusiv din imagini de arhivă într-o ordine preponderent cronologică, fără voice over, publicul va putea afla direct de la regizor amănunte din procesul inedit de realizare a filmului, în cadrul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri. De data aceasta costul unui bilet va fi 7 lei, însă viitoarele proiecţii din cinemateca TIFF vor fi gratuite. Cinemateca TIFF este organizată de Asociaţia Pentru Promovarea Filmului Românesc şi susţinută de România Film.

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress