O proiecţie pentru două persoane. Stând în sala de la Cinema Arta cam ca şi personajele filmului în gară (o gară portretizată nerealist de pustie).
Am mers la Despre alte mame (2010) împreună cu o prietenă, în ciuda recenziilor negative pe care le citisem pe net. Motivul meu era destul de personal – mi-am petrecut atâta timp în Gara de Nord în ultimii cinci ani, aşteptând sau pierzând legături, încât m-am gândit să mai văd şi o peliculă filmată acolo. Fiind debutul cinematografic al lui Mihai Ionescu şi Tiberiu Iordan, Despre alte mame are ca punct de inspiraţie o întâmplare din viaţa regizorului polonez Kristofer Kieslowski, ale cărui filmări într-o gară au fost folosite drept probă într-un caz din instanţă. Cei cinci regizori-actori ai filmului îşi petrec o zi întreagă în amintita gară, filmând diverse scene pentru o dramă-documentar. Ceea ce spectatorul ajunge să vadă sunt doar momentele dintre filmări, discuţiile sau interacţiunile cu diverse personaje ale gării. Este un film despre aşteptare, despre ceea ce se întâmplă când staţionăm. Din păcate ideea viabilă a filmului este transpusă destul de defectuos, cu vizibile cusături cu aţă albă, care umbresc momentele de sinceritate spontană. Cel mai nefericit este tocmai sfârşitul, ce-mi aduce aminte oarecum de scena cu avortonul din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, sau poate de ştirile de la ora cinci (cifra-totem, se pare, în mica mea recenzie). Personal, chiar îmi plac filmele în care nu se întâmplă nimic, dar acestuia îi lipseşte destul de mult pentru a deveni unul memorabil.
Sorry, comments are closed for this post.