Ecranizarea primului roman din trilogia Millenium, best-seller-ul postum al lui Stieg Larsson intră de astăzi pe ecrane la noi. Producţie suedeză, The Girl with the Dragon Tatoo demonstrează că nu numai cei de la Hollywood ştiu să folosească bine o reţetă cu priză la public – thriller-ul cu mistere. Filmul arată foarte bine şi pentru o poveste de gen lucrurile stau onorabil: pelicula nu e atît de plictisitoare precum ultimul Polanski, The Ghost Writer, însă e departe de Se7en, Zodiac sau The Silence of the Lambs, filme cu care e înrudit prin prisma subiectului.

Problema acestui film e că cere prea multe concesii spectatorilor. E ca un şofer care conduce pe un drum naţional românesc şi depăşeşte tot ce are înainte bazîndu-se pe faptul că cei de pe sensul opus vor încetini şi-i vor da voie să reintre pe banda lui. Treaba asta nu poate dura la nesfîrşit, o amendă tot vine, dacă nu vreo pedeapsă mai grea.

Aşa şi cu filmul: tot ce propune drept metodă de a ieşi dintr-o situaţie limită momentană trebuie să fie creditat de spectator, fiindcă filmul nu construieşte o realitate în care metodele respective să fie credibile de la sine. Realismul filmului e mai mult în glumă. The Girl with the Drafon Tatoo e un film care aleargă necontenit după imgini-şoc, pe care le livrează, doar că neintegrate logic într-un tot funcţional, credibil, rămîn fără urmări serioase. The Girl with the Dragon Tatoo e un epigon al unor istorii memorabile, precum cele pomenite mai sus (filmele lui Fincher şi cel realizat de Jonathan Demme), precum cele din Twin Peaks.

puteţi citi o discuţie mai cuprinzătoare pe marginea filmului pe LiterNet.ro