Parte Noi Albinoi, parte film de duminica seara pe Acasa TV si parte Smoke, The Good Heart nu e un film prost.

Atmosfera aminteste de New York-ul lui Paul Auster, poetic si stilizat clasic. Clasica e si povestea, un coming-of-age cu sughituri (spoiler criptic) care isi merita rasetele; comedie inteligenta, pe alocuri induiosatoare, dupa regulile artei americane.

Cumva, ca si Soul Kitchen-ul lui Fatih Akim, filmul o ia razna inspre sfarsit, dar mai temperat si justificat, in cele din urma, ca si constructie. Se rade si se plange in sala – delicioasa exhuberanta de festival – si asta e un merit just al lui Dagur Kári.

Insa e prea subtila ponderea acelui mestesug sec, malitios, minimalist si straniu care castiga marele premiu la TIFF acum 7 ani, cu Noi Albinoi. Mai evidenta e partea de coproductie americanizata, didactica si asezata, ca tort de sub cireasa.

In mod cert, The Good Heart merita vazut, fara a fi o capodopera.