MIDLAKE-Roscoe

Salutare! Long time no see, sau mai bine spus long time  „me no write something”, ca pentru retardatii ce seaman cu mine. De data asta s-a cam marit distanta dintre posturi si s-au mai strans ceva idei suspendate in timp si in muzici. Se pare ca e batalie mare pentru weekendurile ce urmeaza in ceea ce priveste evenimentele, dar am vesti bune. Curand Slicker va da drumul unui mic concurs sapatamanl in colaborare cu BOOHA BAR si TBA CREW, in urma caruia veti putea primi ceva intrari gratis la evenimentele viitoare ce se tin pe Str. Piezisa Nr.19…asa ca mai dati pe aici cand mai aveti vreme.

Buuun, astea fiind spuse sa mai vedem ce mai fac muzicile si imaginile ce vin cu ele, caci cum tot imi vine sa spun, suntem o rasa demna de definit ca Homo Videns, iar aici astept commenturi cat mai rele si cat mai pro-lectura si pro-litere…chiar daca mi capul plin de reprosuri de genul:” Cum poti sa faci cartea un cadavru?” si tot felul de nedumeriri asemanatoare. Discutia e prea lunga si mediul asta nu e pentru asa ceva acum (si nici nu va fi).  Imi mocneste in cap, de cativa ani buni, dorinta de a impartasi cu oricine se mai joaca cu „soricelul” pe net, muzici ce merg mana in mana cu imaginea si invers. Ceva tintit, nu defazat sau anacronic, ceva ca o manusa pentru sound-ul stabilit, ceva asumat si de sine statator. Saptaman asta m-am gandit la MIDLAKE  cu ROSCO (  „The Trials Of Van Occupanther” 2006-Bella Union Rec.).  Sa vorbesc despre ei nu prea are sens, mai bine gasiti albumul si ascultati-l cap coada. Imi vine a spune ca in scena indie/psychedelic/folk americana, ceva de genul MIDLAKE se gaseste mai greu, sau daca nu mai greu, din ce in ce mai rar. Ce-i drept mai toata lumea poate canta zdranga zdranga la ceva instrumente si sa filmeze – mai din mana , mai de pe platforma de travelling, un clip in padure,  dar sa aiba acel „flow” sau „fir epic” e mai greu. Cu acestea spuse va dau „tema de casa” o saptamana ( si chiar daca nu e toamana, sau nu treceti printr-un divort sau o despartire crunta ce pe unii ii face sa asculte obsesiv Smashing Pumpkins) sugerandu-va putin MIDLAKE…caci tot mai rasare soarele din cand in cand.

de Ionut Titus Ilesoi