…sau de ce nu pentru azi!
Se spune ca daca asculti mult soundtrackul lui Neil Youg pentru „Dead Man” (1995, r. Jim Jarmush) „vezi chestii”…hmmm, eu am vazut un Johny Deep mai mult decat un William Blake dar asta e o alta poveste fara neveste.
Ca tot veni vremea saptamanala in care Ion mai da drumul la… scris, as dori sa va mai sugerez ceva imagini in miscare, iar de data asta e ceva ce contine mai putin drog si mai mult „necaz”. Cum „viata nu-i ca-n filme ci invers”, filmul de care e vorba isi are radacinile adanc ingropate in paradisul tragicomic al dezastrului, ghinionului, si Americii anilor ’60. Normal, nu lipseste seriozitatea filmului si seriozitatea ironiei ucigatoare, caci cand vine vorba de fartii Coen lucrurile sed cat de serios posibil. Imi tot vine sa spun plictis in abis, dar asta e un al subiect si tine de urbea noastra cea de toate zilele si lipsa lui de locuri alternative… dar sa revenim la seriozitate si sa facem un exercitiu de memorie. Va cer ca la comment-uri sa scrieti, daca puteti, care e ultimul om FOARTE serios pe care ati avut ocazia sa-l cunoasteti? Eu stiu vreo cinci, iar pe al saselea inca nu l-am cunoscut dar parca empatizez cu el mai mult decat cu orcine altul. E voba de domul Larry Gopnik ce a trait prin anii ’60 si a carui viata o puteti deduce din „A Serious Man” (2009, r. Ethan & Joel Coen)
Cum se intampla de multe ori in timpul pe care-l petrecem traind, ajungem, chiar ca si in postura de parinti, la unele concluzii la care alti oameni ilustrii, sau poate chiar copiii nostri, au ajuns cu multi ani inainte. Faptul ca domnul Larry descopera cu vreo 3 ani intarziere, bucuriile h-ului, fata de copilul sau ce deja „tragea” rau de tot prin pauzele de la scoala, intareste si mai bine concluzia de mai sus. Atentie pentru cei pretentiosi: fratii Coen nu s-au schimbat nici cum ca profesionisti ai regiei, dar cumuland toate filmele lor de pana acum si comparandu-l pe acesta cu un Barton Fink (1991), un The Big Lebowski (1998), un No Contry for Old Man (2007) sau un Burn after Reading (2008), as putea spune ca „A Serious Man” e mai acid, mai ironic sau auto-ironic si mai realist decat restul. Daca iubiti evreii sau ii urati, daca mai ascultati din cand in cand un Jefferson Airplane sau daca va place mecanica cuantica o sa va indragostiti de el si „napastiile” acestuia.
Pana una alta mai sunt niste anunturi de facut, cum ar fi acesta ce n-are de-a face cu filmele, ci cu „matzele”… (18+)
http://www.trilulilu.ro/ninu/1a15e60ae1f305
de Ionut Titus Ilesoi
fizica cuantica (cu cacofonie cu tot)
bad review, imi pare rau. filmul merita mai mult.
eeeehhhhh:) …daca tu crezi ca asta e un review atunci te inseli rau de tot. Pt.mine a fost doar ceva superficial si introductiv la un film superb pe care l-as discuta poate in 3 sau 4 pagini, iar spatiul asta nu permite asa ceva si va rog nu va asteptati la review-uri de filme sau chestii savante aici…asta e simplu de vazut…dar oricum merci de feedback:) Chiar! care-i ultimul om serios pe care ai avut ocazia sa-l cunosti?
=)))))))))))))))))))))))))))))), ce ţi-o zis-o ioane =))))))))))))))))))))))
da maaa…fantastic…era sa imi ard cd-urile cu filme si sa ma las de „reparat” televizoare…daca sed bine sa ma gandesc ultimul om serios pe care l-am vazut discutand „serios” acu’ o saptamana a fost mircea diacon:))))))))
păi clar :->
la asta e bun romanul…sa carcoteasca:)) domnule memememememe te anunt ca ionica fara frica a terminat astrofizica si are un masterat la bonn 😀 deci nu are nevoie de profesor de „fizica cuantica”.
kocsisul e justiţiar virtual :))))))