James Gray face aici o treabă care întotdeauna i-a ieşit bine lui Wong Kar-wai cînd lucra în Hong-Kong. Vorbeşte despre iubire, despre încrucişări amoroase în care personajele nu reuşesc să se sincronizeze sufleteşte, totul pe un fond urban ale cărui forme susţin poezia internă şi întîmpină nevoile de siguranţă ale personajelor. Avînd în vedere natura subiectului şi pastişele lirice după Wong Kar-wai, filmul are o doză serioasă de deja-vu în interior. Şi are şi cîteva exagerări importante. De aceea el pierde la capitolul realism. Recuperează, însă, ca fabulă despre viaţă, alegeri, iubire.
Leonard (Joaquin Phoenix) încearcă să-şi revină după despărţirea de logodnică şi după cîteva tentative de suicid. În viaţa lui apare Sandra (Vinessa Shaw), care-l iubeşte, care-l înţelege, care vrea să i se dăruiască. Însă el se îndrăgosteşte de Michelle (Gwyneth Paltrow), care, la rîndul ei, iubeşte un coleg de serviciu căsătorit. Orice încrengătură amoroasă, atunci cînd e schematizată, are aer de telenovelă. Nu e cazul să refuzaţi să vedeţi filmul, fiindcă proiectul acesta e departe de disperarea, nervii şi melodramatismul specific telenovelelor. Two Lovers poate fi un bun prilej de meditaţie asupra situaţiilor personale în care ajungem să ne blocăm uneori.
O privire detaliată asupra filmului, pe LiterNet.
FIlmul rulează la Cinema City.
cum sta treaba cu filmu’ asta… sa nu dai cioara din mana pt vrabia de pe gard??? 😛
eu as zice ca mai repede sta ca la Pascal Bruckner – rareori ajungi sa traiesti cu persoana pe care o preferi, mai repede ajungi sa traiesti cu cine te place. si tu tre sa inveti sa o iubesti (povestea lui Leonard cu Sandra).
Pai mergand pe principiul asta in aproape fiecare relatie este o persoana indragostita si una care trebuie sa se indragosteasca, deci 50-50… nu e un procent tocmai mic 🙂
Eu am fost usor dezamagit (un firicel asa), tocmai datorita „deja-vuurilor” (ce ciudat arata). Poate ma asteptam la prea mult dupa ce citisem numai de bine inainte de a da download si mai apoi play.