Inglourious Basterds

Cînd vine vorba de Tarantino, istoria nu se repetă, istoria e rescrisă. Dacă Bryan Singer avea nerv în vene, atunci cînd explodează bomba lui von Stauffenberg (Tom Cruise) în filmul său, Valkiria, Hitler ar fi murit. Sau i-ar fi dat lui Tom o arbaletă cu lunetă sau un briceag cu ajutorul cărora să-l răpună imediat pe Fuhrer. Fără ustensilele alea şi cu Hitler intact, Singer doar vorbeşte despre istorie. În Inglourious Basterds Tarantino o face. Pentru că cinematografia e singura maşină a timpului posibilă, doar în cinema te poţi întoarce să răzbuni o faptă sau să schimbi cursul unor evenimente.

Dincolo de istoria reală pe care Tarantino o ameţeşte – just for fun, ca orice postmodern, – în prim-plan e istoria cinematografiei. Şi aci e marea miză a filmului. Prin citatele pe care le vedem pe ecran, prin ironie şi autoironie (vedeţi ultima replică a filmului, aia în care e vorba de capodopere), prin violenţă şi melodramatism (suficient de exagerate încît să devină comice), Tarantino subliniază necontenit natura produsului pe care îl vedem. E doar un film, nu e decît o realitate cinematografică. Astfel, Tarantino critică decenii de cinema în care filmul istoric (filmul de război) made in Hollywood a fost în primul rînd un film politic, care slujea intereselor de moment ale celor de la Washington.

Cronica de pe LiterNet.

Filmul rulează la Odeon Cineplex şi la Cinema City.

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2018 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress