Competiţie @ TIFF 2009 (III)

Vremea mă cam seacă, plouă toată ziua şi frigul bîntuie oraşul de cinci zile încoace. E iunie şi în casă merge încălzirea, asta nu e viaţă de festival.

Ieri am recuperat filmul lui Robert Lakatos din competiţie, Hai noroc (Bahrtalo). Un film blînd, vesel, despre prietenia lui Lari cu Loli, doi cetăţeni români, unul maghiar unul ţigan gabor, plecaţi într-o aventură austriacă, pentru a culege aparatura audio video second sau echipamen sportiv second încît să pornească o afacere la noi. Asta e prima parte, a doua e legată de Egipt, unde Lari era ghid turistic şi, în paralel, mai face cîte o afacere la negru – livrază un cîine la cerere – în care îl implică şi pe prietenul său. Băieţii sînt naturali în cadru, soţia lui Loli, însă, nu e, ceea ce deranjează. Oricum, un film de văzut.

A urmat La nana, un film de Sebastian Silva, care are un afiş mult mai bun decît filmul – povestea unei fete de casă (bucătăreasă şi menajeră la o familie de universitari), care, la patruzeci şi unu de ani îşi descoperă feminitatea. Descoperirea asta e cam plictisitoare, însă. Personajele sînt străvezii, le intuieşti mişcările destul de rapid, pe lîngă asta nici nu posedă cine ştie ce complexitate, fiecare e mai degrabă o trăsătură îngroşată decît o persoană în adevăratul sens al cuvîntului. Pe final, cînd fata de casă începe să se deschidă ca om, peisajul mai capătă culoare. O culoare aşteptată, însă, aşa că fără prea mare efect. Un film executat destul de corect şi cam atît.

Ultima proiecţie din concurs de aseară m-a mai înviorat. În prima ei parte, cel puţin. Machan (realizat de Uberto Pasolini) vine din Sri Lanka (ştiţi unde e ţara asta?) şi e comedie. Prima parte prezintă caznele personajelor de a scăpa de haznaua socială din ţara lor, ţinta fiind Germania. Vedem o istorie a eşecurilor de a primi o viză şi o istorie a eforturilor materiale făcute în această privinţă (fără a fi nevoiţi să dea mită!), care ruinează nu numai personajele propriu-zise, ci şi familiile lor. Partea a doua prezintă găselniţa ăstora – se înscriu într-o competiţie handbalistică, deşi nu ştiu cu ce se mănîncă sportul acesta. Odată intrată sub această zodie, povestea se subţiază deoarece posibilităţile de a glumi în acest spaţiu sînt limitate. Glumele se repetă, filmul începe să treneze. Per total, însă, e ok.

O istorie detaliată a zilei puteţi citi pe LiterNet.

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2025 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress