Marilena

Am văzut această creatură la TIFF, anul trecut. Nu pot să mă raportez altfel la pelicula lui Mircea Daneliuc. E ca o fiinţă care vine prin ecran să te sugrume. Asta a fost senzaţia mea după o vreme. Că pînă la finalul vizionării voi muri asfixiat sau voi suferi un infarct miocardic sub presiunea exercitată de fiinţa care ieşea din ecran şi înfunda sala. Prin impresiile pe care le sădeşte în spectator, Marilena e ca un mix între Elodia (hi)story, ceea ce vedem la Ştirile de la ora 5 şi înţelesurile unei campanii de tip Fata de la pagina 5 în care participă doamne trecute de prima tinereţe. E ca o perfuzie cu acid care arde retina şi sufletul în două ore – dacă rezistaţi atîta vreme torturii! Eu mi-am impus să rămîn în fotoliu pînă la final, însă nu am reuşit. Simţeam cum inima ratează sistole şi nu voiam să risc atît de mult. Aşa că am pornit către uşa sălii Republica şi în timp ce urmăream finalul făceam ture prin faţa ei. Acest film nu trebuia să fie făcut! Nu pe banii CNC! E oroare, douăzeci şi patru de cadre pe secundă!

Marilena rulează la cinema Republica.

FacebookGoogle+Twitter

Sorry, comments are closed for this post.

Evenimente recomandate

There is no custom code to display.

© 2017 slicker.ro

Slicker este construit pe platforma Wordpress